luni, 30 august 2010

Geiger MTB Challenge 2010

28-29.08.2010

Am asteptat maratonul asta de ceva timp, laudat de toata lumea si vestit pentru dificultatea turei mari, care este printre cele mai grele de la noi. 92km, 3200m diferenta de nivel si timpi limita.
Anul trecut am ratat participarea dupa ce cu doua saptamani inainte imi facusem praf genunchiul drept intr-o tura de 4 zile pe creasta Fagarasului .

Anul acesta m-am inscris la tura mare si am platit cu o luna inainte. Dupa cateva maratoane, ca cel de la Campulung sau chiar de la Azuga mi-am dat seama ca nu e de mine tura lunga. Nu prea am mers mult anul asta pe bicicleta si abia rezistam la o tura de 50-60km in regim de concurs.. asa ca m-am transferat la tura mica, de 45km.

Am plecat de sambata dimineata spre Sibiu, unde am ajuns destul de repede. Se circula mult mai bine pe Valea Oltului decat pe Valea Prahovei. :) Ne-am  instalat corturile in campingul din Dumbrava Sibiului si am plecat pe traseul de concurs. Vremea era superba, tocmai buna de pedalat, traseul perfect uscat, peisajele pe masura. Dupa 10km de plimbare am decis sa ne intoarcem intrucat mai era putin si se intuneca.

In camping
Pe traseu


In camping, am mancat, am mai stat la o barfa si ne-am bagat la culcare. Imediat a inceput sa ploua marunt. Am zis ca se opreste destul de repede, dar n-am avut noroc.. a plouat toata noaptea. Mi-am dat seama ca traseul o sa fie cu mult noroi prin padurile de la inceput, dar pe sus, la altitudini mai mari stiam ca nu o sa fie probleme.
Peste noapte o bicicleta demontata a stat legata de carligul de remorcare al masinii :)
Dimineata ne-am trezit devreme. Nu mai ploua, dar era foarte frig, in jur de 12-13grade.
Ne-am dus pana in padure sa vedem starea traseului. Era plin de noroi asa ca dupa mai putin de 1km ne-am intors murdari. :(
Nu-mi prea venea sa ies din cort :)
 Startul pentru tura mare s-a dat la 9:45, iar cel la tura mica s-a dat decalat cu 15minute, adica la 10. M-am asezat destul de in spate si mi-am propus sa plec usor. Zis si facut! Am fost depasit de foarte multi, asta pana la intrarea in padure unde toti se inghesuiau incercand sa ocoleasca gropile pline cu apa. Eu am luat-o prin padure si am mers incet la cativa metri de drum. Dupa 5km se termina padurea si noroaiele, iar de aici drumul merge pe niste campuri si trece printr-un rau. Rau care cu o zi inainte nu l-am trecut pe bicicleta sa nu ma ud la picioare, dar acum, dupa ce plouase toata noaptea se marise. Am intrat direct sa-l traversez pe bicla, dar neavand viteza suficient de mare si in combinatie cu debitul lui marit peste noapte mi s-a oprit bicicleta fix in mijlocul lui. Dupa ce ca era super frig acum mai trebuia sa merg si ud la picioare. :( Dar imediat ce am iesit din rau traseul a inceput sa urce si am uitat de faptul ca sunt ud la picioare.

Am mers ce am mers si m-a ajuns din urma Em cu care am mers putin dupa care am luat-o inainte. La cateva zeci de minute aud pe cineva din spate ca ma striga. Am zis ca tot el era, dar cand colo era Daniel. Eu aveam impresia ca el impreuna cu Sergiu sunt in fata ca plecasera din fata mea si nu am observat ca ii depasisem.
Am mers impreuna pana la primul punct de alimentare, cel dinainte de urcarea de 12 km pe Magura. Daniel nu a stat mult, eu am pierdut vreo 2-3minute pe acolo si am plecat. Cum am inceput urcarea prin padure s-a lasat si ceata si dupa cateva minute abia se mai vedea la 10m in fata. Pe Daniel il pierdusem din vedere, dar stiam ca e undeva in fata la 50-100m, dar nici nu am fortat sa-l ajung ca nu aveam incredere in genunchiul drept care cu o zi inainte ma jena putin. Chiar si asa am urcat aproape toata urcarea pe Magura pe bicicleta. M-am dat jos doar in zone in care nu puteai sa mergi pe ea si in zone foarte abrupte unde nu aveam aderenta la roata spate, dar astea au fost foarte putin, sub 10% din totalul urcarii. Am reusit sa ajung pe varf in aproximativ 1:30h.


Imediat ce am iesit din padure, ne-a intampinat un vant puternic si o ceata deasa. Ma ghidam mai mult dupa zgomotele celor din fata, ca de vazut nu se vedea nimic mai departe de 10m.
Sus era un punct de control dupa care urma coborare, marcata pe profilul traseului ca fiind una foarte periculoasa.
In combinatie cu ceata si solul ud era si mai si. Am coborat destul de prudent, mai ales dupa ce l-am vazut pe un baiat cum a cazut de doua ori in fata mea la un interval de cateva minute.
Dupa o perioada frana fata a inceput sa huruie urat, probabil prinsese ceva mizerie intre placuta si disc, asa ca am inceput sa le mai combin. Mergeam cu cea fata cateva secunde, apoi o lasam si coboram cu cea spate si tot asa cativa km, incercand sa nu le incalzesc si sa menajez placutele care erau aproape tocite dinainte de concurs.
M-au depasit cativa  pe care eu ii depasisem pe urcarea pe Magura fortand la maxim, iar ei treceau pe langa mine fara sa faca pic de efort. Eu nu aveam sange sa cobor mai repede in conditiile alea si ma enerva asta.
Ne-am intalnit la un moment dat cu un traseu pe unde am inteles ca se desfasura si Redbull Romaniacs (probabil am trecut si pe aici..)
Aici gps-ul mi-a inregistrat niste pante de 30-40%, cu un maxim de 49% si tind sa cred ca nu era o eroare ca in anumite portiuni trebuia sa sari cu bicicleta in brate in jos.
Dupa ce am trecut de zona asta s-a iesit din padure unde era punctul 2 de alimentare. De aici stiam ca era doar coborare si ultimii 7-8km erau comuni cu cei de la dus. Dar pana sa inceapa coborare a trebuit sa impingem bicicletele la deal pe o panta de cateva sute de metri, dar extrem de abrupta pe care abia te tineai pe picioare din cauza noroiului alunecos. Aici m-am intalnit si cu Em si am mers impreuna. Asta pana cand am ajuns intr-o livada plina cu meri si prune, unde eu m-am oprit si el a luat-o inainte cu inca doi baieti.  Am mancat doua mere si am umplut buzunarele cu altele, dupa care i-am dat tare la vale sa-l prind. Dupa 2-3km i-am ajuns si am mers asa pana la finish. Am trecut linia de sosire in exact acelasi timp. :)

Daniel ajunsese de 7-8 minute. Am terminat pe locul 116 la general, din 309 concurenti si la categoria mea (19-29ani) pe locul 47 din 119. Nu e cine stie ce, dar la cat de incet am mers e chiar ok.

Baie in noroi

Dupa ce am stat cateva minute pe la finish am plecat spre corturi, ca acolo trebuia sa ne intalnim dupa cursa. Sergiu nu era acolo si am crezut ca s-a dus sa-si spele bicicleta. Am fost si noi in parcarea motelului sa spalam bicicletele, dar era o coada prea mare si n-am stat. Noroc ca am gasit un izvoras mic unde ne-am putut clati cat de cat bicicletele. Cand ne-am intors la cort abia atunci venise si Sergiu. Noi credeam ca el era in fata si terminase demult, dar cand colo el abia acum sosise din cauza unor probleme cu cauciucurile prea late care se incarcau cu noroi.
Urmarile cazaturii lui Daniel.(frana din stanga)

Dupa putin timp a sosit si Adi. El era la tura lunga, dar nu se incadrase la timpul de pe Paltinis si a fost descalificat, asa ca s-a intors pe sosea.
Am mai stat la premiere si la tombola, ne-am strans corturile si bagajele si am plecat spre casa.

Si totusi erau cat de cat spalate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu