Eco Biking Cernica

31.10.2009

Eco Biking 31 Octombrie Padurea Cernica

Primul concurs la care particip de cand cu problema cu genunchiul. M-am inscris la 25km (doua ture de 12.5km) deoarece nu prea imi plac concursurile pe ture si nu cred ca mi-ar fi placut sa trec de 5 ori prin acelasi loc daca ma bagam la tura de 64km. Plus ca nu eram sigur ca ma tine genunchiul 64km in regim de concurs.
Pentru mine drumul pana la Cernica si inapoi a fost mai lung decat concursul propriu zis (26km pana acasa dus-intors :P).
Am plecat dimineata la 8 de acasa, am stat in frig acolo pana la 12 cand a inceput concursul, dar a trecut repede vremea ca am mai stat de vorba cu unu-altu, am mai admirat biciclete, am mai baut un ceai cald..
Cu jumate de ora inainte de start am facut 3-4km din traseu sa vedem despre ce e vorba... destul de mult noroi, dar mai mult pe drumurile forestiere pe unde trec tractoare. In rest era ok ca noroiul era acoperit de un covor de frunze.
La 12:10 s-a dat startul.. ca de obicei m-am asezat la coada (tot zic sa nu mai fac greseala asta ca pierd mult timp depasind).

Am depasit zeci de concurenti pe primii kilometri, dupa care m-am asezat intr-un pluton care mergea cam cu viteza mea.
Am stat peste jumate de tura depasind unu cate unu, dar foarte greu, mai mult pe zonele tehnice decat pe viteza, care nu e punctul meu forte..
In fata plutonului nu se mai vedea nimeni, in spate la fel.. asa ca mi-am propus sa ma desprind din grupul asta. Batalia crancena s-a dat cu cel care era in fata plutonului.. cred ca 3-4km m-am tot chinuit sa-l depasesc. Eram pe o portiune a traseului unde incapea doar o bicicleta pe poteca, daca vroiai sa faci depasiri trebuia sa te bagi prin crengi si santuri.. prea periculos la viteza aia, asa ca am asteptat.. si am asteptat. Pur si simplu mergea la fel ca mine omu. Pana la urma a gresit abordarea unui sant cu noroi si a ramas cu bicicleta infipta acolo si l-am depasit. Si nici nu l-am mai vazut apoi in spate. :)
Am mers mult timp singur si ma uitam pe gps ca imi scazuze viteza medie destul de mult ca nu mai aveam cu cine sa alerg, in ritmul cui sa ma integrez.. :(

Singur intrand in tura a 2-a

Mai erau cam 4km pana la finish si deja in spate vad ca apar niste concurenti.. asa ca incep sa-i dau mai tare, dar se pare ca n-a fost suficient de tare ca pe ultimul kilometru s-a postat unul in spatele meu si il simteam cum vrea sa ma depaseasca. A fost cea mai palpitanta faza din concurs.. eram doar noi doi gonind ca nebunii.. il simteam cum imi sufla in ceafa, ii auzeam toate schimburile de viteze, cu coada ochiului ii vedeam roata fata cand incerca sa ma depaseasca..
Cam un kilometru am alergat cat am putut, simteam ca mi se taie respiratia, dar pana la urma am reusit sa nu cedez si am trecut linia de sosire cu 3 sutimi de secunda inainte celui din spate si aud in statie: "numarul 6, locul 6". Era numarul meu.. dar nu-mi venea sa cred ca sunt pe locul ala.

"filmul"ultimilor zeci de metri.

Ulterior am aflat ca defapt m-am clasat la categoria mea 19-35 ani pe locul 5 din 50 concurenti si 6 la general din ~100 concurenti.
Chiar nu ma asteptam sa termin asa bine, mai ales ca punctul meu forte nu e viteza si asta a fost traseu de viteza, cu cateva portiuni destul de tehnice pe langa lac.

Prin mlastina Neajlovului

24.10.2009

Tura initiala stabilita era sa mergem pe biciclete pana la Calugareni de unde sa o luam in stanga, spre Comana. Dar dimineata era ceata si destul de frig, asa ca am decis sa nu ne chinuim pe vremea asta pe sosea 32km pana la Calugareni si am luat masina.
Din Calugareni am pornit pe sosea, pe un drum foarte prost spre Comana.



Am intrat in padure sa gasim un cache :P pus de curand intr-o locuinta lacustra.

Trek photosession

Nu am mai facut poze, dar se pot vedea cateva de la ultima tura acolo aici.
De aici am pornit spre Manastirea Comana unde am gasit alt cache si ne-am intalnit cu altii care cautau si ei acelasi cache. :)
Dupa un mic popas in curtea manastirii am pornit spre mlastina Neajlovului, unde se afla alt cache.
Am mers cam 10km pe sosea, pana in drumul national (DN5) pe care l-am taiat.. de aici drumul este extrem de prost. Am mers tot cam 10km pe un drum bombardat si am ajuns inaintea unei masini care plecase cam o data cu noi.
Remorca s-a desprins de tractor, care urcase pe drumul din dreapta pozei. Eu veneam din spate, de unde se vede tractorul din spatele remorcii. A fost tare sa vad remorca venind la vale spre mine... noroc ca mergea usor si am reusit sa evit.

Bikerii locali :)

Dupa ce am iesit de pe drumul ala praf am intrat pe niste campuri, de pe malul Neajlovului. Dupa ~3km am ajuns la locul unde se afla cache-ul. L-am gasit, am mancat la intaltime, intr-un foisor facut intr-un copac si am plecat mai departe.
Am decis sa nu ne mai intoarcem pe drumul ala prost si sa o luam direct prin padure spre drumul national.

Padurea era destul de deasa si salbatica.

Neajlovul trecand prin padure

Dupa ce am bantuit pe niste drumuri prin padure am iesit din ea pe un drum care ducea fix in Neajlov :(

Am mers pe malul lui putin si pana la urma am iesit la un alt drum care ne-a dus spre un drum judetean pe care am mai mers vreo 4-5km si am ajuns exact la podul de la Calugareni.

A fost o tura frumoasa, cu toate tipurile de teren si vreme. De la drum national, la paduri dese, impenetrabile, de la ceata, vant si 4-5 grade pana la soare si temperaturi de peste 20 grade.
Am facut 130km in total (am avut gps-ul pornit si in masina), dintre care aproape 70km pe bicicleta.

Geochaching prin Piatra Mare

10.10.2009

Planul era sa combinam o tura de trekking cu cautarea de cache-uri. In drumul nostru erau doua, unul la Crucea Caraiman si unul pe Vf. Omu. Nu mai fusesem pe munte de aproape 3 luni, de cand am facut creasta Fagarasului. Eram tare curios cum o sa se comporte genunchiul, desi la mersul pe bicicleta nu prea imi mai face probleme. Dar nu se compara o coborare de pe munte cu mersul pe bicicleta..
Pe la 10 fara un sfert eram in Busteni, in spatele telecabinei, unde incepe traseul spre Cabana Caraiman, pe Jepii Mici. Vremea nu era tocmai potrivita, pe sus era ceata. Am mers o ora si ceva, iar Dan, demoralizat de vreme a decis sa se intoarca (tocmai ce discutam pe drum ca la munte pe vreme urata conteaza mult psihicul, nu fizicul :P).

Bineinteles ca ne-am intors si noi cu el si am decis sa mergem sa cautam cache-uri prin zona Busteni-Brasov.
In drum spre Brasov am vazut pe gps ca sunt multe cache-uri in masivul Piatra Mare, pe la 7 scari, asa ca am facut dreapta la Dambul Morii si am inceput sa cautam pe acolo.
Primul l-am gasit relativ usor, pe drumul spre Canionul 7 Scari.


Urmatorul era conform coordonatelor in canion. Asta se anunta mult mai greu (avea si dificultate 4 stele din 5, iar la teren era la fel, tot cu 4 stele), sa nu mai zic ca zona e full mereu de oameni. Nici semnal gps nu ma asteptam sa fie printre peretii aia de piatra.
Am ajuns la canion.. la intrare scria clar ca e inchis (niste scari rupte), dar cocalarii tot intrau. Am urcat pe prima parte foarte greu din cauza multimii de oameni.. acolo jale.. niste cocalari tipau de parca erau pe camp, altii mancau seminte, unii erau speriati de aproape le venea sa planga, etc..


Am facut cale intoarsa si am zis sa ocolim canionul. Stiam traseul ca mai fusesem acum vreo 2-3 ani.
Am ajuns dupa ceva timp fix deasupra canionului unde am gasit si cache-ul :)

Urmtorul era oarcum aproape si am decis sa mergem la el ca parea usor (dificultate 1, teren 4). Razvan a decis sa se intoarca la masina asa ca am continuat cu Dan. Desi conform gps-ului erau vreo 500m pe drept, am facut jumate de ora si am ajuns in fata unui perete perfect vertical inalt de ~80m pe care erau o gramada de cuie de alpinism.

Langa perete ne arata ca mai sunt 30m pana la cache, deci sigur era deasupra. Era mult de ocolit asa ca ne-am intors. :(
In natura nu prea conteaza asa mult distanta pe drept catre cache.. in oras 500m s-ar face in 5minute, pe munte ii faceam in aproape 1h daca continuam.

Ne-am intors la masina si am pornit catre urmatorul, aflat exact la intrarea in Brasov, la Bunloc.
Asta a fost relativ usor, mai greu a fost de urcat micul deal pana la el, din cauza ca era foarte abrupt (as zice aproape 40% panta) si cu pamant ud.

Spre locul cu pricina

In Brasov nu am mai mers ca deja era tarziu si am decis ca in drumul spre casa sa mai oprim la un cache in Sinaia si inca doua in Ploiesti.
In Sinaia am cautat in zadar, dar nu l-am mai gasit. Dan il facuse mai demult si dupa ce ne-a lasat pe noi sa cautam 10min fiecare centimetru al celor doua tunuri l-a verificat si el. Nu mai era.

In Ploiesti unul era intr-o intersectie mare, unde este Catedrala. Gps-ul ne indica directia inspre un boschete din fata unui magazin non-stop. Era prea mult lume acolo ca sa ne bagam sa-l cautam, asa ca am pornit spre urmatorul, la Muzeul Ceasului. Si asta a fost imposibil de gasit. Era foarte mic, magnetic, prins pe un gard acoperit cu vegetatie.. trebuia sa gasim acul in carul cu fan.
Desi la inceput eram ofticat ca nu am urcat pana sus la Omu, mai tarziu mi-a trecut cand mi-au spus si niste prieteni care fusesera pe platou ca a fost urat, ceata si frig. Oricum adunat am urcat mai mult decat urcam pana la Omu. Genunchiul a rezistat, desi pe coborari nu prea il simteam 100% refacut.

Toate pozele aici.

Cernica

09.10.2009

Dupa o zi scurta la servici am luat calea codrului, spre padurile Cernica si Pasarea.

Am gasit si doua cache-uri :)

Alarma de bicicleta

Un traseu de aprox 50km frumos, vremea la fel, poate putin prea cald pentru perioada asta.

Datele turei

Toate pozele aici