Maratonul Muscelului 2010

24-25.07.2010

http://www.muscel-maraton

Weekendul asta nu vroiam sa merg nicaieri ci vroiam sa stau sa ma relaxez pentru weekendul urmator cand urma sa merg in Maratonul Ciucasului. Dar cu cateva zile inainte cei cu care vroiam sa merg au zis pe rand ca nu mai pot sa vina, asa ca am vorbit cu Sergiu si am zis sa mergem la Campulung. Pe ultima suta de metri am gasit cazare, am facut plata si am plecat sambata dimineata.
Am ajuns in Campulung pe la 10 si ceva, ne-am intalnit cu Daniel care era acolo de cateva zile si am zis sa dam o tura dupa masa pe traseu.
Ne-am cazat la un hotel comunist, Muscelul, in centrul orasului. Centru care era inchis circulatie deoarece toata saptamana se desfasurau zilele orasului.

Poster pe holul hotelului :)

Dupa cateva ore de odhina, ne-am pregatit sa iesim la tura, cand Sergiu a observat ca are pana pe spate, cauzata de la fondul de janta. Am stat cred ca o ora cautand solutii si intr-un final am fost salvati de Daniel care ne-a adus banda izoliera pe care am folosit-o pe post de fond de janta.
Dar cand sa plecam pe traseu a inceput ploaia, care a tinut cateva ore, suficient cat sa ne tina in oras. :(

Tube and tire less :))

Asa ca toata dupa amiaza si seara am petrecut-o pe terasa hotelului unde s-au facut si inscrierile si apoi prin centrul orasului unde s-au tinut diverse concerte. Am adormit chiar cu Iris concertand la 100m de geamul nostru :))


Dimineata am facut bagajele si le-am lasat in masina, intrucat la 12 trebuia sa predam camera si ne-am indreptat catre start, care s-a dat la ora 10.

S-a mers prin oras ~2km cu masina de politie in fata dupa care s-a facut dreapta pe un drum cu piatra cubica cu o panta destul de mare.



Abia incep urcarea si cand sa dau pe foaie mica nu mergea. Reglasem eu schimbatorul de foi ca nu-mi urca pe foaia mare. Acum mergea pe aia mare, dar nu mai mergea pe cea mica. Plin de draci am urcat cat am putut pe foaia medie si cand nu s-a mai putut am luat-o la impins pe jos. Nu s-a urcat asa mult si incep coborarile, pe un drum cu multe pietre mari, printr-un sat.
Si cum coboram eu in viteza vad ca se face o curba spre dreapta care era mai stransa decat parea initial.. am incercat sa franez, dar era prea tarziu si m-am dus glont spre exteriorul virajului (subvirare :)) . La vreo 3m de drum era un gard si pana in el iarba uda. Vazand ca nu pot sa opresc am tras dreapta brusc apasand franele la maxim. Stiam ca o sa cad, dar mai bine cadeam pe iarba decat sa ma infig in gard. Mai stricam si gardul omului. :)) Bineinteles ca am cazut si in cadere am dat cu tibia fix in marginea ghidonului. Am vazut stele verzi si la propriu si la figurat. 5 minute am stat acolo pe loc ca nu mai puteam sa indoi piciorul de cat de amortit era. Si daca tot stateam am zis sa reglez si schimbatorul de foi. :D
Dupa ce-mi revin plec in continuare.. drumul continua prin albia unui rau cu foarte mult noroi, apoi ajunge in alt sat si incepe urcarea cea mai crancena, dar macar era pe asfalt, sau ce mai ramasese din el.
In varful dealului, intr-o padure intalnim punctul de alimentare care pica foarte bine. Nu stau mult la el si imi urmez drumul la vale pe o poteca prin padure. Mi-a placut mult aceasta bucata, desi in multe zone am mers pe langa bicicleta ca mi s-a parut cam periculos. Poteca era fix cat o bicicleta de lata iar in stanga era destul de abrupt. Ulterior am auzit ca a cazut un baiat intr-o astfel de rapa vreo 10 metri, dar din fericire nu a patit nimic.

Greu la deal.. :P

Poteca iese pana la urma din padure pe niste dealuri cu niste peisaje superbe, dar din pacate nu am avut timp sa le admir ca a urmat o coborare in viteza la care trebuia sa fiu foarte concentrat.

Nu dupa mult timp incepe si ploaia, deja nu ma mai mira ca la toate maratoanele am avut parte mereu de un dus rece. Aici in schimb a fost o ploaie marunta care a tinut aproape o ora, destul cat sa ma faca fleasca si sa dardai putin de frig, mai ales pe coborari.
La capatul unei coborari, drumul ajunge intr-un sat care era pustiu. Doar nu era nimeni nebun sa stea in ploaie :)) . Merg putin si ajung intr-o intersectie de 3 drumuri. Cum nu vedeam nicaieri marcaje sau pe cine sa intreb am luat-o dreapta, la bulan. Dupa cativa metri intalnesc o femeie pe care o intreb daca a mai trecut cineva pe acolo si mi-a zis ca da, ca e drumul bun. Asta mi-a ridicat putin moralul care scazuse putin dupa ce coborasem pana atunci printr-o padure deasa de ziceai ca e noapte, ud si cu noroi pana peste glezna.

Daniel

Si Sergiu.. eu se pare ca n-am fost fotogenic..

Dupa ceva timp iar se ajunge la punctul de alimentare pe la care trecusem mai devreme, dar de data asta am ajuns din alta directie si am coborat prin alta parte, pe un traseu de downhill, pe care localnicii amenajasera saritori din lemn. Nu aveam nici bicicleta, nici tupeu sa sar peste asa ceva, asa ca incet le-am ocolit pe toate. Drumul era foarte abrupt in anumite zone, unde a trebuit sa ma dau jos de pe bicicleta. Dar am ajuns relativ repede jos, cum se intampla mereu... urcarile parca dureaza o vesnicie si coborarile nici nu-ti dai seama cand se termina :)

Aici, pe un drum dintr-un sat, pe care mai trecusem si in prima parte a traseului mi s-a parut ca-l vad pe Sergiu la vreo 200m in fata, asa ca am tras tare sa-l ajung, mai mult ca ma rodea curiozitatea daca este el. Nu am reusit sa-l ajung asa ca m-am calmat si dupa o bucata de coborare printr-o padure se ajunge intr-un final la sosea. Aici faza de cascadorii rasului.. ma opresc, imi sterg ochelarii, ii pun la ochi crezand ca urmeaza o bucata lunga de asfalt spre oras, cand dupa ~200m dupa colt era finish-ul.
Aici ii vad si pe Sergiu si pe Daniel care ajunsesera cu cateva secunde-minute inainte.
Rezultatele s-au afisat imediat pe net si am vazut ca ajunsesem pe locul 37 (la fel ca weekendul trecut, la Azuga :)), Sergiu pe 30 si Daniel pe 34 si o diferenta intre noi de 2 minute.
Ulterior am aflat ca a fost si o mare problema cu marcajele in anumite zone, in special in satul unde am avut si eu momentul acela de deruta. Multi au incurcat trasul, nefiind marcat si dupa o bucla au ajuns fix in acelasi loc. Au fost cazuri in care cei de la tura mica, care trebuia sa aiba 23km parca, au facut aproape 40km, mai mult decat mine care fusesem la tura mare (36km).

Oricum traseul mi-a placut foarte mult, nu avea urcari chiar grele ca cele de la Azuga, dar erau mai multe, iar majoritatea coborarilor erau foarte tehnice. Unele prea tehnice pentru mine care n-am avut sange sa le cobor pe bicicleta. :)

Bike route 602074 - powered by Bikemap

Surmont MTB Challenge - Azuga

17-18.07.2010

http://www.maraton.surmont.ro/

Am plecat cu trenul sambata dimineata pana in Busteni urmand sa facem cei 4km pana in Azuga pe biciclete. Cazarea era destul de centrala. Aici ne-am intalnit cu niste prieteni de-ai lui Sergiu cu care am plecat spre parcarea de la partia Cazacu de unde urma sa se dea startul maratonului a doua zi.

Pe drum spre Azuga

Pe traseu

Am plecat intai pe traseul scurt (25km) de la maraton care era comun cu cel lung (40km - la care eram si inscrisi). Dupa ~15km de drum forestier in usoara urcare se ajungea la o intersectie unde se desparteau traseele. Traseul lung o lua la dreapta si facea o bucla de vreo 10km si ajungea in iar in acelasi loc, iar cel scurt in stanga. Fetele impreuna cu Sergiu au luat-o pe traseul scurt urmand sa ne astepte la cabana Susai. Restul am luat-o pe traseul lung. Drumul forestier care pana acum era destul de lat si neted, acum s-a ingustat si au aparut multe pietre si cateva treceri prin rau, iar urcarea a inceput sa devina mai abrupta. Dupa ceva timp ne-a prins o ploaie si am decis sa ne intoarcem deoarece nu aveam nimic de ploaie la noi, dar ploaia s-a intetit si ne-am adapostit sub niste brazi unde am si mancat pana s-a oprit ploaia. Fiind transpirat am tremurat cat am stat acolo cum nu mai tremurasem din iarna, cred ca erau ~10 grade.



Am plecat spre cabana Susai unde ne-am intalnit cu restul care ne asteptau de 2h si ceva. Am stat 10minute si am plecat urmand sa continuam pe traseul mic si sa ne intoarcem acasa. Cei ~10km ramasi au fost doar in coborare usoara, am ajuns relativ repede inapoi la partia Cazacu.



Ne-am inscris, am luat numerele si am plecat la cumparaturi pentru gratar :)

Parcarea de la partia Cazacu goala.. a doua zi erau masini peste masini..

Dupa paste a urmat gratarul facut de Sergiu

A doua zi se anunta a fi calduroasa inca de dimineata. Startul se dadea la ora 12 asa ca ne-am trezit mai tarziu, am mai pregatit bicicletele si am plecat pe la ora 11 spre locul de start.

Nu se putea fara cafeaua de dimineata :)

Ready for race :D

Am facut 1-2km din traseu cat sa ne incalzim si ne-am asezat la start, care s-a tot amanat in jur de 30minute pentru ca inca erau oameni care se inscriau. Din cate am inteles au fost cam 500 de concurenti, dintre care vreo 220 inscrisi la tura mare, de 40km.
Desi la alte maratoane tura mica este de 40-50km, iar cea mare este de 70-100km, aici dificultatea a dat-o diferenta de nivel mai mare, de 1330m si relieful muntos.

Poza facuta cu Canon Eos 1D Mark III :)

Startul s-a dat pe la 12:40. Am mers destul de bine la inceput pe drumul forestier sperand sa castig pe aici mai multe locuri. Am mers impreuna cu Sergiu cativa km dupa care el incet incet s-a departat, dar nu iesise din raza vizuala. Dupa vreo 10-12km deja se formase un pluton de 4-5 insi la care m-am alaturat. Parca eram la Turul Frantei.. incerca unu sa se desprinda, se ducea cativa zeci de metri in fata dupa care era ajuns, apoi venea randul altuia. In fata la 100-200m se vedea alt pluton in care (cred) ca era si Sergiu, dar nu-l puteam ajunge orice as fi facut. Am trecut de intersectia unde se desparteau traseele si deja drumul devenise mai accidentat, dar stiam asta ca fusesem pe aici cu o zi inainte :). Pana aici, pe ~17km avusesem medie de 22km/h desi era in usoara urcare drumul, dar in continuare ma asteptam sa scada.
Deja nu prea mai puteam tine ritmul cu plutonul, dar m-am ambitiont si pe portiunile unde se mergea pe langa bicicleta, gen treceri prin rau, mai depaseam 1-2 concurenti. Dupa cativa km brusc drumul se transforma in poteca turstica care urca pieptis prin padure pe o panta f.mare. Aici i-am depasit pe toti din plutonul cu care mersesem pana acum si deja ii vedeam pe ceilalti in fata. Nu dupa mult timp i-am ajuns si i-am depasit si pe ei. Sergiu nu era cu ei, probabil ma inselasem si nu fusese in acest pluton. Ma simteam destul de bine sa merg pe jos impingand la bicicleta, mai ales ca depaseam multi concurenti fara sa fiu depasit.
Intr-un final urcusul se termina, poteca ajunge pe la 1500m altitudine si trece pe langa lacul Rosu (fara legatura cu renumitul lac cu acelasi nume din judetul Harghita :) ) pe care nici nu l-am vazut in timpul concursului desi am trecut pe langa el.

Lacul Rosu

Si dupa ~20km numai de urcare urmeaza o coborare tehnica foarte misto printre copaci pe o poteca turistica, dupa care se ajunge iar in drum forestier si iar coborare, dar de data asta in viteza. Aici am mai pierdut cateva locuri ca nu mai urca schimbatorul fata pe foaia mare (se slabise cablul) si pedalam ca iepurele aproape in gol si desi mergeam cu 40-50km/h altii treceau glont pe langa mine.

Traseul dupa ce a facut o bucla de ~10km in plus fata de traseul scurt ajunge intr-o intersectie prin care am trecut mai devreme, dar de data asta se continua pe unde o luase traseul scurt. Aici intalnim si primul punct de alimentare, care a fost amplasat cam aiurea zic eu. Deja se facusera 25km din cei 39km ai traseului. E primul maraton la care merg si primul punct de alimentare este dupa jumatatea traseului.

Mananc vreo 2-3 banane, iau cateva cubulete de glucoza "la pachet" si plec. Urma o urcare pe forestier spre cabana Susai, dar la un moment dat se facea dreapta prin padure. Iarasi o urcare mai abrupta urmata de o coboare tehnica printre shleauri si crengi de copac rupte, dupa care se ajunge pe partia de ski Cocosu. Cand m-am uitat in sus am zis ca nu e adevarat.. urma o urcare pe partie cu o panta de peste 30 de grade de abia mergeai pe jos. Pe la jumatatea pantei se desfasura o proba, King of the mountain ce consta intr-o portiune de 2-300m cronometrata pentru cei care urcau pe bicicleta acea portiune. Cand am fost eu nimeni n-a reusit sa o urce.. cel mult jumate urcau si se opreau. Eu nici n-am incercat :D. Ulterior am aflat ca doar 10 concurenti au reusit sa urce portiunea aia.

Nici Tudor Oprea n-a urcat-o pe toata :)

In poza oricum nu se poate vedea inclinarea pantei.

Sus, pe Clabucet, langa telescaun era al 2-lea punct de alimentare. Nu am zabovit mult si am plecat mai departe. Traseul cobora pe partea opusa a partiei, spre cabana Garbova dupa care urca iarasi o panta aproape la fel de inclinata ca partia de ski si se intra in padure. Fix cand am intrat in padure a inceput sa ploua. Mi se facuse frig rau ca eram si transpirat, dar dupa ce am inceput sa imping bicicleta prin noroiul care trecea de glezna m-am incalzit. Tot incercam sa ma sui pe bicicleta sa merg pe ea, dar nu puteam, desi se mergea pe drept. Vazandu-ma cum ma chinui un baiat care mergea pe langa ea imi zice "ce te chinui asa.. ia-o in brate si fugi cu ea".
Zis si facut.. si spre surprinderea mea chiar a mers.. era mult mai bine, mergeam pe drept prin noroaie cu 10km/h in conditiile in care pe bicla nu puteam sa depasesc 4-5km/h. Dupa putin timp traseul o lua la vale prin padure prin niste shleauri prin care curgea apa. Am incercat putin sa cobor pe bicicleta, dar era sa cad de cateva ori si n-am mai incercat. Sa nu mai zic ca mergeam si destul de incet, asa ca am aplicat iar metoda "ia-o in brate si fugi" care iar a dat roade. :D
Au fost cateva portiuni mai abrupte unde i-am facut vant bicicletei si eu m-am dat in fund ca pe topogan. :)
Dupa lupta asta in noroi care a durat ~15min am ajuns iar intr-un drum forestier de unde i-am dat tare cat s-a putut. Desi ploaia se oprise, ochelarii erau plin de noroi si nu i-am putut curata suficient de bine asa ca am mers fara. Exact cand mai erau ~500m pana la finish imi sare in ochi o pietricica care m-a facut sa termin cu un ochi ca n-am putut sa ma curat din mers :))

Cu un ochi inchis, aproape de finish. :)

Finish!

Iluzie optica, nu vorbeam cu nenea ala ci cu cineva din stanga :))

Ulterior am aflat ca am terminat pe locul 37 la categoria mea, din 93 cati au terminat cursa. Nu stiu la general cum am fost, ca au fost mai multe categorii de varsta si ~220concurenti in total.
Pot sa zic ca au fost cei mai solicitanti 39km din cati am facut pana acum la un concurs si asta din cauza pantelor abrupte si a reliefului de munte, mai accidentat decat unul de deal.
Dupa concurs am manact o portie de paste si ne-am dus la cazare sa ne spalam si apoi in gara care era vis a vis de cazare.
Pe tren a fost mare aglomeratie, am numarat 17 biciclete intr-un vagon in care teoretic incap doar 8. :)

Si s-au mai strans 3 biciclete dupa ce am facut poza.

Geamantanul ramasese acolo si dupa ce a plecat trenul.. vedeti si panoul de pe stalp :))

Bike route 582562 - powered by Bikemap

Din Busteni spre Campina, peste munti si dealuri

11.07.2010

In weekendul asta trebuia sa merg in Fagaras sa (incerc) sa fac creasta in 48h, dar cum vremea a fost instabila am decis sa o amanam pentru luna august. Desi pe toate site-urile se anuntau furtuni si ploi am decis duminica sa fac o tura in Muntii Baiului.
Impreuna cu Sergiu am plecat cu acceleratul de 7:30. Dupa Ploiesti a inceput sa ploua si pana in Sinaia a tot plouat. Deja imi era putin teama ca o sa fie naspa vremea, dar pana sa ajunga trenul in Busteni, unde am coborat, s-a oprit ploaia si chiar era senin.


Am facut plinul cu mancare si apa de la o alimentara de langa gara si am continuat drumul spre traseu, care incepea chiar din spatele garii. Stiam ca o sa fie numai urcare grava pana in creasta, de la 900m altitudine cat are Busteniul, pana pe la 1700-1800m. Sergiu a lasat-o mai usor sa nu forteze fiind neincalzit, dar eu am mers in ritmul meu, putin mai tare. Desi plouase recent si era fleasca pe jos, noroiul de munte este foarte misto ca nu se prinde deloc.


Primii 7-8km s-a mers foarte usor, panta nu era asa abrupta. Ajunsesem pe la 1300m altitudine si cand ma uit pe gps mai era putin si ieseam din padure. De aici panta era mult mai abrupta asa ca am luat la impins biclcle ca oricum mergeam la fel de incet si nu avea rost sa ne obosim asa rau.

In realitate era mult mai abrupta.. n-am reusit sa merg decat pana la jumate :)

Desi cat am mers prin padure iesise soarele, aici era ceata, dar tocmai bine ca nu era asa placut sa ne bata in cap. Nori de ploaie nu erau iar ceata aducea o umezeala in aer care ne prindea foarte bine fiind destul de transpirati.

Am ajuns la prima stana de pe traseu. Stiam ca in Baiului sunt multe stane. Am trecut bine de stana ca a tinut ciobanul cainii si cand speram ca am scapat, dupa 100m au venit doi caini rataciti la noi. Erau cred ca cei mai mari caini ciobanesti pe care i-am vazut vreodata si nu exagerez. Noroc cu bicicletele pe care le-am pus intre noi si ei, ca altfel nu cred ca scapam nemuscati. Ne-am retras usor si pana la urma nu au mai venit dupa noi.

Rasufland usurati ca am trecut cu bine de stana, iar dupa nici un minut vin alti caini.

Drumul de aici a continuat pana pe la 1800m. Am mers in mare parte pe langa biciclete sa nu ne chinuim. Eu obosesc mai repede pe bicicleta cand e panta abrupta decat pe jos, Sergiu am vazut ca e invers. Oricum se mergea exact cu aceiasi viteza indiferent ca eram pe jos, sau pe bicle.

Ajunsi sus am mancat putin si am pornit la vale. Am coborat cativa km dupa care am ajuns la o portiune cu extrem de multe pietre. Nu puteai sa mergi cu mai mult de 5km/h pe acolo ca riscai sa te puna in cap ca erau instabile.

Mai sigur asa :))

Iesise si soarele, vizibilitatea era maxima in toate partile. Se vedeau toate orasele de pe Valea Prahovei, chiar si Comarnic si Campina, desi noi eram pe undeva pe deasupra la Sinaia.


Pe un deal deasupra localitatii Sercaia am discutat daca ne retragem in Comarnic, sau continuam inainte spre Campina. Mai erau ~20km si mai aveam la dispozitie cam 2h pana venea trenul de intoarcere.
Vazand vremea asa superba, plus ca era devreme am zis sa continuam. Calculasem ca faceam cei 20km mai putin de 2h, mai ales ca urma doar coborare.


Ei bine, nu a fost chiar asa.. din Secaria (~700m altitudine) traseul continua pe niste dealuri abrupte si cu terenul extrem de accidentat. Am impins la biciclete cred ca o ora, parca nu se mai termina urcarea. Nu se putea merge pe ele mai mult de cativa zeci de metri. Si am urmat traseul pana in varful unui deal unde eram la 1040m altitudine.

In Secaria la o pauza de masa

Micul dejun (gem cu unt) luat la ora 15

Am zis ca gata cu urcarea si am luat-o la vale. Am mers cateva sute de metri la vale, fericiti ca am scapat de urcus cand vad pe gps ca ne departasem de traseu. M-am enervat putin si ne-am apucat sa impingem inapoi la ele cautand locul pe unde era traseul. Nici nu ma mir ca nu-l vazusem ca era prin padure, pe o potecuta.

Cand in final ziceam ca am scapat de urcare...era trasul gresit :(

Fiind deja la altitudinea maxima a dealurilor din zona aia am rasuflati usurati ca incepe coborarea, dar entuziasmul ne-a fost iar alungat repede de pietrele mari si shleaurile de pe drum. Era foarte greu sa stai pe bicicleta si cand stateam mergeam mai incet decat am fi mers pe jos.. si asta la coborare! Acolo cu o bicicleta de downhill mergea nemaipomenit. :)
Am ajuns apoi intr-o padure in care erau drumuri facute de cei care coborau lemnele taiate. Aici a fost foarte frumos, desi era destul noroi si terenul era accidentat, cred ca a fost singura bucata de coborare care mi-a placut. Nu am mai tinut cont de traseu si am luat-o la vale pe unde s-a putut, dar am avut totusi grija sa nu ne departam chiar asa mult.

Era 18:30, trenul care urma sa-l luam trebuia sa ajunga la 17:50 conform programului, dar de regula ajunge cu aproximativ o ora intarziere. Deja ne gandeam la urmatorul, de la 20-21 asa ca am mers lejer.
Dupa coborare prin padure ajungem intr-un sat micut, cu cateva case, ale carui ulite erau inundate de noroi. Deci nu aveai cum sa pui piciorul pe ceva tare.. peste tot era noroi pana la genunchi si balti mici cu o gramada de broaste. Nu stiu cum mergeau oamenii aia pe acolo.
Bicicletele abia mai mergeau si impinse ca intra noroi la frane care se freca rau intre disc si placute si mergeau infranate si scoteau un zgomot destul de urat.

Am mers foarte greu si pe aici prin noroi si ne-am decis sa nu mai continuam spre Campina peste dealuri si sa iesim in DN1. Mai erau cred ca vreo 5km de offroad, dar in ritmul in care am facut ultimele portiuni mai ne lua cel putin o ora. Am gasit din satul asta o ulita care la un moment dat dadea intr-un drum asfaltat. Nici nu mai stiam cum e sa mergi pe asfalt :)

Nu se vede in poza, dar in realitate erau rosii discurile.

De aici au fost cateva portiuni de coborare unde am mers foarte tare, asta pana cand au inceput franele sa miroasa a ars si sa se incinga rau. Imi era si mila sa le fortez ca auzeam pamantul cum se freaca intre disc si placute, asa ca am lasat-o mai usor. Intr-un final, aproape la ora 19 am ajuns prin Nistoresti si de aici am continuat vreo 5-6km spre Campina pe DN1.

Pe DN1.

In gara am zis ca oricum trenul a trecut si ca sa mergem la apa sa ne spalam pe noi si bicicletele. Dar tot fiind acolo am decis sa ma duc totusi sa intreb de tren care spre surprinderea mea inca nu trecuse, ba din contra, mai avea 15min intarziere. Asa ca ne-am spalat bicicletele intr-o balta mare pana a venit trenul. Trenul a ajuns pe la 19:20 si a fost foarte aglomerat. Nici vorba sa mai prindem loc in vagonul de biciclete unde erau mai multi baieti cu bicle de downhill cu care mersesem si dimineata in tren. Asa ca am stat in alt vagon, in picioare. Bine ca a facut cam o ora din Campina pana in Bucuresti ca abia ma mai tineam pe picioare. :)
Desi a fost in multe momente foarte enervant terenul ca nu prea puteam sa mergem pe bicicleta, mi-a placut tura.. a fost cel mai accidentat teren pe care am fost si in zone destul de salbatice.
Media de viteza cred ca zice totul despre dificultatea terenului.. desi am coborat vreo 2000 si ceva de metri si am urcat ~1800. Medie a crescut cu ~1km/h spre final ca ultimii 10km au fost pe sosea la coborare unde am mers numai cu 40-50km/h.

Bike route 642968 - powered by Bikemap