In weekendul asta trebuia sa merg in Fagaras sa (incerc) sa fac creasta in 48h, dar cum vremea a fost instabila am decis sa o amanam pentru luna august. Desi pe toate site-urile se anuntau furtuni si ploi am decis duminica sa fac o tura in Muntii Baiului.
Impreuna cu Sergiu am plecat cu acceleratul de 7:30. Dupa Ploiesti a inceput sa ploua si pana in Sinaia a tot plouat. Deja imi era putin teama ca o sa fie naspa vremea, dar pana sa ajunga trenul in Busteni, unde am coborat, s-a oprit ploaia si chiar era senin.
Am facut plinul cu mancare si apa de la o alimentara de langa gara si am continuat drumul spre traseu, care incepea chiar din spatele garii. Stiam ca o sa fie numai urcare grava pana in creasta, de la 900m altitudine cat are Busteniul, pana pe la 1700-1800m. Sergiu a lasat-o mai usor sa nu forteze fiind neincalzit, dar eu am mers in ritmul meu, putin mai tare. Desi plouase recent si era fleasca pe jos, noroiul de munte este foarte misto ca nu se prinde deloc.
Primii 7-8km s-a mers foarte usor, panta nu era asa abrupta. Ajunsesem pe la 1300m altitudine si cand ma uit pe gps mai era putin si ieseam din padure. De aici panta era mult mai abrupta asa ca am luat la impins biclcle ca oricum mergeam la fel de incet si nu avea rost sa ne obosim asa rau.
In realitate era mult mai abrupta.. n-am reusit sa merg decat pana la jumate :)
Desi cat am mers prin padure iesise soarele, aici era ceata, dar tocmai bine ca nu era asa placut sa ne bata in cap. Nori de ploaie nu erau iar ceata aducea o umezeala in aer care ne prindea foarte bine fiind destul de transpirati.
Am ajuns la prima stana de pe traseu. Stiam ca in Baiului sunt multe stane. Am trecut bine de stana ca a tinut ciobanul cainii si cand speram ca am scapat, dupa 100m au venit doi caini rataciti la noi. Erau cred ca cei mai mari caini ciobanesti pe care i-am vazut vreodata si nu exagerez. Noroc cu bicicletele pe care le-am pus intre noi si ei, ca altfel nu cred ca scapam nemuscati. Ne-am retras usor si pana la urma nu au mai venit dupa noi.
Rasufland usurati ca am trecut cu bine de stana, iar dupa nici un minut vin alti caini.
Drumul de aici a continuat pana pe la 1800m. Am mers in mare parte pe langa biciclete sa nu ne chinuim. Eu obosesc mai repede pe bicicleta cand e panta abrupta decat pe jos, Sergiu am vazut ca e invers. Oricum se mergea exact cu aceiasi viteza indiferent ca eram pe jos, sau pe bicle.
Ajunsi sus am mancat putin si am pornit la vale. Am coborat cativa km dupa care am ajuns la o portiune cu extrem de multe pietre. Nu puteai sa mergi cu mai mult de 5km/h pe acolo ca riscai sa te puna in cap ca erau instabile.
Mai sigur asa :))
Iesise si soarele, vizibilitatea era maxima in toate partile. Se vedeau toate orasele de pe Valea Prahovei, chiar si Comarnic si Campina, desi noi eram pe undeva pe deasupra la Sinaia.
Pe un deal deasupra localitatii Sercaia am discutat daca ne retragem in Comarnic, sau continuam inainte spre Campina. Mai erau ~20km si mai aveam la dispozitie cam 2h pana venea trenul de intoarcere.
Vazand vremea asa superba, plus ca era devreme am zis sa continuam. Calculasem ca faceam cei 20km mai putin de 2h, mai ales ca urma doar coborare.
Ei bine, nu a fost chiar asa.. din Secaria (~700m altitudine) traseul continua pe niste dealuri abrupte si cu terenul extrem de accidentat. Am impins la biciclete cred ca o ora, parca nu se mai termina urcarea. Nu se putea merge pe ele mai mult de cativa zeci de metri. Si am urmat traseul pana in varful unui deal unde eram la 1040m altitudine.
In Secaria la o pauza de masa
Micul dejun (gem cu unt) luat la ora 15
Dupa coborare prin padure ajungem intr-un sat micut, cu cateva case, ale carui ulite erau inundate de noroi. Deci nu aveai cum sa pui piciorul pe ceva tare.. peste tot era noroi pana la genunchi si balti mici cu o gramada de broaste. Nu stiu cum mergeau oamenii aia pe acolo.
Bicicletele abia mai mergeau si impinse ca intra noroi la frane care se freca rau intre disc si placute si mergeau infranate si scoteau un zgomot destul de urat.
Am mers foarte greu si pe aici prin noroi si ne-am decis sa nu mai continuam spre Campina peste dealuri si sa iesim in DN1. Mai erau cred ca vreo 5km de offroad, dar in ritmul in care am facut ultimele portiuni mai ne lua cel putin o ora. Am gasit din satul asta o ulita care la un moment dat dadea intr-un drum asfaltat. Nici nu mai stiam cum e sa mergi pe asfalt :)
Nu se vede in poza, dar in realitate erau rosii discurile.
De aici au fost cateva portiuni de coborare unde am mers foarte tare, asta pana cand au inceput franele sa miroasa a ars si sa se incinga rau. Imi era si mila sa le fortez ca auzeam pamantul cum se freaca intre disc si placute, asa ca am lasat-o mai usor. Intr-un final, aproape la ora 19 am ajuns prin Nistoresti si de aici am continuat vreo 5-6km spre Campina pe DN1.
Pe DN1.
In gara am zis ca oricum trenul a trecut si ca sa mergem la apa sa ne spalam pe noi si bicicletele. Dar tot fiind acolo am decis sa ma duc totusi sa intreb de tren care spre surprinderea mea inca nu trecuse, ba din contra, mai avea 15min intarziere. Asa ca ne-am spalat bicicletele intr-o balta mare pana a venit trenul. Trenul a ajuns pe la 19:20 si a fost foarte aglomerat. Nici vorba sa mai prindem loc in vagonul de biciclete unde erau mai multi baieti cu bicle de downhill cu care mersesem si dimineata in tren. Asa ca am stat in alt vagon, in picioare. Bine ca a facut cam o ora din Campina pana in Bucuresti ca abia ma mai tineam pe picioare. :)
Desi a fost in multe momente foarte enervant terenul ca nu prea puteam sa mergem pe bicicleta, mi-a placut tura.. a fost cel mai accidentat teren pe care am fost si in zone destul de salbatice.
Media de viteza cred ca zice totul despre dificultatea terenului.. desi am coborat vreo 2000 si ceva de metri si am urcat ~1800. Medie a crescut cu ~1km/h spre final ca ultimii 10km au fost pe sosea la coborare unde am mers numai cu 40-50km/h.
Impreuna cu Sergiu am plecat cu acceleratul de 7:30. Dupa Ploiesti a inceput sa ploua si pana in Sinaia a tot plouat. Deja imi era putin teama ca o sa fie naspa vremea, dar pana sa ajunga trenul in Busteni, unde am coborat, s-a oprit ploaia si chiar era senin.
Am facut plinul cu mancare si apa de la o alimentara de langa gara si am continuat drumul spre traseu, care incepea chiar din spatele garii. Stiam ca o sa fie numai urcare grava pana in creasta, de la 900m altitudine cat are Busteniul, pana pe la 1700-1800m. Sergiu a lasat-o mai usor sa nu forteze fiind neincalzit, dar eu am mers in ritmul meu, putin mai tare. Desi plouase recent si era fleasca pe jos, noroiul de munte este foarte misto ca nu se prinde deloc.
Primii 7-8km s-a mers foarte usor, panta nu era asa abrupta. Ajunsesem pe la 1300m altitudine si cand ma uit pe gps mai era putin si ieseam din padure. De aici panta era mult mai abrupta asa ca am luat la impins biclcle ca oricum mergeam la fel de incet si nu avea rost sa ne obosim asa rau.
In realitate era mult mai abrupta.. n-am reusit sa merg decat pana la jumate :)Am ajuns la prima stana de pe traseu. Stiam ca in Baiului sunt multe stane. Am trecut bine de stana ca a tinut ciobanul cainii si cand speram ca am scapat, dupa 100m au venit doi caini rataciti la noi. Erau cred ca cei mai mari caini ciobanesti pe care i-am vazut vreodata si nu exagerez. Noroc cu bicicletele pe care le-am pus intre noi si ei, ca altfel nu cred ca scapam nemuscati. Ne-am retras usor si pana la urma nu au mai venit dupa noi.
Rasufland usurati ca am trecut cu bine de stana, iar dupa nici un minut vin alti caini.Drumul de aici a continuat pana pe la 1800m. Am mers in mare parte pe langa biciclete sa nu ne chinuim. Eu obosesc mai repede pe bicicleta cand e panta abrupta decat pe jos, Sergiu am vazut ca e invers. Oricum se mergea exact cu aceiasi viteza indiferent ca eram pe jos, sau pe bicle.
Ajunsi sus am mancat putin si am pornit la vale. Am coborat cativa km dupa care am ajuns la o portiune cu extrem de multe pietre. Nu puteai sa mergi cu mai mult de 5km/h pe acolo ca riscai sa te puna in cap ca erau instabile.
Mai sigur asa :))
Pe un deal deasupra localitatii Sercaia am discutat daca ne retragem in Comarnic, sau continuam inainte spre Campina. Mai erau ~20km si mai aveam la dispozitie cam 2h pana venea trenul de intoarcere.
Vazand vremea asa superba, plus ca era devreme am zis sa continuam. Calculasem ca faceam cei 20km mai putin de 2h, mai ales ca urma doar coborare.
Ei bine, nu a fost chiar asa.. din Secaria (~700m altitudine) traseul continua pe niste dealuri abrupte si cu terenul extrem de accidentat. Am impins la biciclete cred ca o ora, parca nu se mai termina urcarea. Nu se putea merge pe ele mai mult de cativa zeci de metri. Si am urmat traseul pana in varful unui deal unde eram la 1040m altitudine.
In Secaria la o pauza de masa
Micul dejun (gem cu unt) luat la ora 15
Am zis ca gata cu urcarea si am luat-o la vale. Am mers cateva sute de metri la vale, fericiti ca am scapat de urcus cand vad pe gps ca ne departasem de traseu. M-am enervat putin si ne-am apucat sa impingem inapoi la ele cautand locul pe unde era traseul. Nici nu ma mir ca nu-l vazusem ca era prin padure, pe o potecuta.
Cand in final ziceam ca am scapat de urcare...era trasul gresit :(
Fiind deja la altitudinea maxima a dealurilor din zona aia am rasuflati usurati ca incepe coborarea, dar entuziasmul ne-a fost iar alungat repede de pietrele mari si shleaurile de pe drum. Era foarte greu sa stai pe bicicleta si cand stateam mergeam mai incet decat am fi mers pe jos.. si asta la coborare! Acolo cu o bicicleta de downhill mergea nemaipomenit. :)
Am ajuns apoi intr-o padure in care erau drumuri facute de cei care coborau lemnele taiate. Aici a fost foarte frumos, desi era destul noroi si terenul era accidentat, cred ca a fost singura bucata de coborare care mi-a placut. Nu am mai tinut cont de traseu si am luat-o la vale pe unde s-a putut, dar am avut totusi grija sa nu ne departam chiar asa mult.
Era 18:30, trenul care urma sa-l luam trebuia sa ajunga la 17:50 conform programului, dar de regula ajunge cu aproximativ o ora intarziere. Deja ne gandeam la urmatorul, de la 20-21 asa ca am mers lejer.
Cand in final ziceam ca am scapat de urcare...era trasul gresit :(
Fiind deja la altitudinea maxima a dealurilor din zona aia am rasuflati usurati ca incepe coborarea, dar entuziasmul ne-a fost iar alungat repede de pietrele mari si shleaurile de pe drum. Era foarte greu sa stai pe bicicleta si cand stateam mergeam mai incet decat am fi mers pe jos.. si asta la coborare! Acolo cu o bicicleta de downhill mergea nemaipomenit. :)
Am ajuns apoi intr-o padure in care erau drumuri facute de cei care coborau lemnele taiate. Aici a fost foarte frumos, desi era destul noroi si terenul era accidentat, cred ca a fost singura bucata de coborare care mi-a placut. Nu am mai tinut cont de traseu si am luat-o la vale pe unde s-a putut, dar am avut totusi grija sa nu ne departam chiar asa mult.
Dupa coborare prin padure ajungem intr-un sat micut, cu cateva case, ale carui ulite erau inundate de noroi. Deci nu aveai cum sa pui piciorul pe ceva tare.. peste tot era noroi pana la genunchi si balti mici cu o gramada de broaste. Nu stiu cum mergeau oamenii aia pe acolo.
Bicicletele abia mai mergeau si impinse ca intra noroi la frane care se freca rau intre disc si placute si mergeau infranate si scoteau un zgomot destul de urat.
Am mers foarte greu si pe aici prin noroi si ne-am decis sa nu mai continuam spre Campina peste dealuri si sa iesim in DN1. Mai erau cred ca vreo 5km de offroad, dar in ritmul in care am facut ultimele portiuni mai ne lua cel putin o ora. Am gasit din satul asta o ulita care la un moment dat dadea intr-un drum asfaltat. Nici nu mai stiam cum e sa mergi pe asfalt :)
Nu se vede in poza, dar in realitate erau rosii discurile.
Pe DN1.Desi a fost in multe momente foarte enervant terenul ca nu prea puteam sa mergem pe bicicleta, mi-a placut tura.. a fost cel mai accidentat teren pe care am fost si in zone destul de salbatice.
Media de viteza cred ca zice totul despre dificultatea terenului.. desi am coborat vreo 2000 si ceva de metri si am urcat ~1800. Medie a crescut cu ~1km/h spre final ca ultimii 10km au fost pe sosea la coborare unde am mers numai cu 40-50km/h.
salut. multam pt traseu si descriere, ma gandeam sa il fac si eu. Ce harata ai pe GPS-ul ala?
RăspundețiȘtergere