florin83's blog

Concediu prin tari straine

2010-10-19T17:53:00.010+03:00

25.09-01.10.2010

Cateva poze din cele ~1500 :

Budapesta

Viena

Bratislava

Prin parcul Bucov

2010-09-19T22:50:00.008+03:00

18.09.2010

Initial am vrut sa merg la maratonul de la Omu dar taxa de inscriere care mi s-a parut exagerata (70Ron) m-a facut sa renunt. Cum toti cu care ies de regula cu bicicleta erau ba la maratonul asta, ba la duatlonul de la Brasov am decis sa il iau pe Tavitza sa fac tura scurta de la Cupa Emmedue, la care eram deja inscris.
Am plecat cu Cata de dimineata, in Ploiesti m-am intalnit cu Tavitza si am pornit spre parcul Bucov de unde se va da startul.
Traseul porneste fix de la intrarea in parc, de langa Zoo. S-a mers cred ca vreo 6-7km pe sosea, prin niste sate, ceea ce nu prea mi-a placut.
Intrat pe offroad am rasuflat putin usurat dar nu dupa mult timp mi s-a luat, intrucat erau foarte multe pietre. Pe urcari roata spate pierdea destul de repede aderenta. Fiind o altitudine destul de redusa (~400m maxim - Ploiestiul este pe la 140-180m) traseul urca pe un drum, apoi cobora pe altul sau de-a dreptul prin iarba printre zecile de sonde de acolo. Astfel s-a strans o diferenta de nivel de 400m pe cei 30km. Nu pot sa zic ca mi-a placut chiar asa de mult traseul, dar in lipsa de altceva merge si asta.

Pietre care aluneca destul de rau pe urcare

Buclele traseului

In spate de tot se poate vedea Ploiestiul

Am mers foarte incet, Tavitza nefiind obisnuit cu bicicleta cu care nu mai mersese pe offroad. Cei 32km i-am facut in aproape 3h (la concurs sper sa termin in putin peste jumate)

Initial planul era sa ma intorc cu el in Bucuresti, dar era abia ora 12 si el pe la 16-17 trebuia sa plece. Tren cu vagon de biciclete nu era prea curand, asa ca am decis sa ma intorc pe bicicleta de acolo.
Nu am mai intrat in Ploiesti ci am luat-o pe centura de est care stiam ca are 6-7 km, dar la final am constatat ca ma inselasem si avea fix dublu, dar mi-a placut ca era destul de liber si am mers foarte bine (medie 29km/h pe cei 14km) desi veneam dupa 32km de offroad si colac peste pupaza mai eram si cu cauciucurile cu crampoane care nu prea se impaca cu asfaltul.
In Barcanesti am facut prima oprire de alimentare la un magazin si apoi am pornit la drum, pe DN1.
Incepuse sa mi se faca foame ca nu mai mancasem nimic de dimineata si era deja ora 13 si ceva, apa in bidoane se incalzise si mai incepuse sa bata si vantul din lateral. Vant care m-a terminat pana prin Otopeni. In camp abia tineam 25km/h.

O mica pauza

Am facut insumat 99,88km :).
Si mai tare a fost ca inainte sa pornesc gps-ul pe centura Ploiestiului am facut un calcul ca as ajunge pe la ora 15 in Bucuresti. Nu am mai tinut cont de aceasta estimare pana cand am intrat in Bucuresti. M-am uitat la ceas si era 15:01 :D

Plimbare pana pe Vf.Ciucas

2010-09-18T20:13:00.003+03:00

04.09.2010

Cred ca de pe la inceputul anului trecut ii tot promit Cristinei ca mergem in Ciucas si intr-un final, dupa mai bine de un an am ales un weekend in care sa mergem. Nemaiavand cu cine sa mergem am plecat doar noi doi cu ideea de a ajunge pana pe Vf. Ciucas si inapoi.
Am urcat cu masina pana la Muntele Rosu ca sa mai scurtam putin din drum si am plecat spre varf.

S-a miscat destul de bine si dupa vreo 2h30 eram pe varf. Am luat pranzul mai jos putin de varf si am coborat.

Coborarea pana la Cabana Ciucas este ok, dar mai jos, spre Muntele Rosu este jale.Drumul este extrem de inclinat ca abia stai pe picioare. Stiam asta ca mai fusesem acum o luna acolo si blestemasem si atunci.
La Muntele Rosu am ajuns la aproape 5h30 de la plecare.
Desi o subestimasem putin initial a reusit sa scoata un timp mai bun decat cel de pe indicatoare :)

Geiger MTB Challenge 2010

2010-08-30T15:41:00.005+03:00

28-29.08.2010

Am asteptat maratonul asta de ceva timp, laudat de toata lumea si vestit pentru dificultatea turei mari, care este printre cele mai grele de la noi. 92km, 3200m diferenta de nivel si timpi limita.
Anul trecut am ratat participarea dupa ce cu doua saptamani inainte imi facusem praf genunchiul drept intr-o tura de 4 zile pe creasta Fagarasului .

Anul acesta m-am inscris la tura mare si am platit cu o luna inainte. Dupa cateva maratoane, ca cel de la Campulung sau chiar de la Azuga mi-am dat seama ca nu e de mine tura lunga. Nu prea am mers mult anul asta pe bicicleta si abia rezistam la o tura de 50-60km in regim de concurs.. asa ca m-am transferat la tura mica, de 45km.

Am plecat de sambata dimineata spre Sibiu, unde am ajuns destul de repede. Se circula mult mai bine pe Valea Oltului decat pe Valea Prahovei. :) Ne-am instalat corturile in campingul din Dumbrava Sibiului si am plecat pe traseul de concurs. Vremea era superba, tocmai buna de pedalat, traseul perfect uscat, peisajele pe masura. Dupa 10km de plimbare am decis sa ne intoarcem intrucat mai era putin si se intuneca.


In camping


Pe traseu

In camping, am mancat, am mai stat la o barfa si ne-am bagat la culcare. Imediat a inceput sa ploua marunt. Am zis ca se opreste destul de repede, dar n-am avut noroc.. a plouat toata noaptea. Mi-am dat seama ca traseul o sa fie cu mult noroi prin padurile de la inceput, dar pe sus, la altitudini mai mari stiam ca nu o sa fie probleme.


Peste noapte o bicicleta demontata a stat legata de carligul de remorcare al masinii :)

Dimineata ne-am trezit devreme. Nu mai ploua, dar era foarte frig, in jur de 12-13grade.
Ne-am dus pana in padure sa vedem starea traseului. Era plin de noroi asa ca dupa mai putin de 1km ne-am intors murdari. :(

Nu-mi prea venea sa ies din cort :)

Startul pentru tura mare s-a dat la 9:45, iar cel la tura mica s-a dat decalat cu 15minute, adica la 10. M-am asezat destul de in spate si mi-am propus sa plec usor. Zis si facut! Am fost depasit de foarte multi, asta pana la intrarea in padure unde toti se inghesuiau incercand sa ocoleasca gropile pline cu apa. Eu am luat-o prin padure si am mers incet la cativa metri de drum. Dupa 5km se termina padurea si noroaiele, iar de aici drumul merge pe niste campuri si trece printr-un rau. Rau care cu o zi inainte nu l-am trecut pe bicicleta sa nu ma ud la picioare, dar acum, dupa ce plouase toata noaptea se marise. Am intrat direct sa-l traversez pe bicla, dar neavand viteza suficient de mare si in combinatie cu debitul lui marit peste noapte mi s-a oprit bicicleta fix in mijlocul lui. Dupa ce ca era super frig acum mai trebuia sa merg si ud la picioare. :( Dar imediat ce am iesit din rau traseul a inceput sa urce si am uitat de faptul ca sunt ud la picioare.

Am mers ce am mers si m-a ajuns din urma Em cu care am mers putin dupa care am luat-o inainte. La cateva zeci de minute aud pe cineva din spate ca ma striga. Am zis ca tot el era, dar cand colo era Daniel. Eu aveam impresia ca el impreuna cu Sergiu sunt in fata ca plecasera din fata mea si nu am observat ca ii depasisem.
Am mers impreuna pana la primul punct de alimentare, cel dinainte de urcarea de 12 km pe Magura. Daniel nu a stat mult, eu am pierdut vreo 2-3minute pe acolo si am plecat. Cum am inceput urcarea prin padure s-a lasat si ceata si dupa cateva minute abia se mai vedea la 10m in fata. Pe Daniel il pierdusem din vedere, dar stiam ca e undeva in fata la 50-100m, dar nici nu am fortat sa-l ajung ca nu aveam incredere in genunchiul drept care cu o zi inainte ma jena putin. Chiar si asa am urcat aproape toata urcarea pe Magura pe bicicleta. M-am dat jos doar in zone in care nu puteai sa mergi pe ea si in zone foarte abrupte unde nu aveam aderenta la roata spate, dar astea au fost foarte putin, sub 10% din totalul urcarii. Am reusit sa ajung pe varf in aproximativ 1:30h.

Imediat ce am iesit din padure, ne-a intampinat un vant puternic si o ceata deasa. Ma ghidam mai mult dupa zgomotele celor din fata, ca de vazut nu se vedea nimic mai departe de 10m.
Sus era un punct de control dupa care urma coborare, marcata pe profilul traseului ca fiind una foarte periculoasa.
In combinatie cu ceata si solul ud era si mai si. Am coborat destul de prudent, mai ales dupa ce l-am vazut pe un baiat cum a cazut de doua ori in fata mea la un interval de cateva minute.
Dupa o perioada frana fata a inceput sa huruie urat, probabil prinsese ceva mizerie intre placuta si disc, asa ca am inceput sa le mai combin. Mergeam cu cea fata cateva secunde, apoi o lasam si coboram cu cea spate si tot asa cativa km, incercand sa nu le incalzesc si sa menajez placutele care erau aproape tocite dinainte de concurs.
M-au depasit cativa pe care eu ii depasisem pe urcarea pe Magura fortand la maxim, iar ei treceau pe langa mine fara sa faca pic de efort. Eu nu aveam sange sa cobor mai repede in conditiile alea si ma enerva asta.
Ne-am intalnit la un moment dat cu un traseu pe unde am inteles ca se desfasura si Redbull Romaniacs (probabil am trecut si pe aici..)
Aici gps-ul mi-a inregistrat niste pante de 30-40%, cu un maxim de 49% si tind sa cred ca nu era o eroare ca in anumite portiuni trebuia sa sari cu bicicleta in brate in jos.
Dupa ce am trecut de zona asta s-a iesit din padure unde era punctul 2 de alimentare. De aici stiam ca era doar coborare si ultimii 7-8km erau comuni cu cei de la dus. Dar pana sa inceapa coborare a trebuit sa impingem bicicletele la deal pe o panta de cateva sute de metri, dar extrem de abrupta pe care abia te tineai pe picioare din cauza noroiului alunecos. Aici m-am intalnit si cu Em si am mers impreuna. Asta pana cand am ajuns intr-o livada plina cu meri si prune, unde eu m-am oprit si el a luat-o inainte cu inca doi baieti. Am mancat doua mere si am umplut buzunarele cu altele, dupa care i-am dat tare la vale sa-l prind. Dupa 2-3km i-am ajuns si am mers asa pana la finish. Am trecut linia de sosire in exact acelasi timp. :)

Daniel ajunsese de 7-8 minute. Am terminat pe locul 116 la general, din 309 concurenti si la categoria mea (19-29ani) pe locul 47 din 119. Nu e cine stie ce, dar la cat de incet am mers e chiar ok.

Baie in noroi

Dupa ce am stat cateva minute pe la finish am plecat spre corturi, ca acolo trebuia sa ne intalnim dupa cursa. Sergiu nu era acolo si am crezut ca s-a dus sa-si spele bicicleta. Am fost si noi in parcarea motelului sa spalam bicicletele, dar era o coada prea mare si n-am stat. Noroc ca am gasit un izvoras mic unde ne-am putut clati cat de cat bicicletele. Cand ne-am intors la cort abia atunci venise si Sergiu. Noi credeam ca el era in fata si terminase demult, dar cand colo el abia acum sosise din cauza unor probleme cu cauciucurile prea late care se incarcau cu noroi.

Urmarile cazaturii lui Daniel.(frana din stanga)

Dupa putin timp a sosit si Adi. El era la tura lunga, dar nu se incadrase la timpul de pe Paltinis si a fost descalificat, asa ca s-a intors pe sosea.
Am mai stat la premiere si la tombola, ne-am strans corturile si bagajele si am plecat spre casa.

Si totusi erau cat de cat spalate.

Transilvania GeoQuest 2010

2010-08-23T12:31:00.019+03:00

20-22.08.2010

Desi vroiam sa merg sambata la maratonul de la Harghita si duminica sa ma intorc in Brasov sa particip la acest event de geocaching, pana la urma am decis sa merg cu Dan de vineri si sa stau pana duminica aici, deoarece se anunta destul de interesant, multa lume anuntandu-si participarea.
Dupa cele 5 ore petrecute pe DN1 pentru a face 160km pana in Bunloc (exact la intrarea in Brasov), ne-am cazat, am scos bicicletele si am dat o fuga prin oras sa cautam cateva din noile cache-uri puse cu ocazia eventului. :)

Noaptea am fost un grup mare de 20-30 de insi printr-o padure de pe un deal din Brasov la o partida de night caching. Am bantuit o ora aproape prin padurea aia la miezul noptii, dar i-am dat de cap pana la urma.

A doua zi am rezervat-o unei ture mai mari cu bicicleta, adica urcare pana in Poiana Brasov pe drumul forestier. Inapoi in Brasov am coborat pe sosea si ne-am indreptat in centru unde am mancat dupa care ne-am invartit prin tot orasul in cautarea altor cutii.

Spre Poiana Brasov, pe niste dealuri

La minijup :))

Cautand cacheuri

Prin Poiana Brasov

O sarma care se incolacise prin discul de frana

Coborand din Poiana

Vedere de pe dealul Bartolomeu spre Piatra Craiului

Datele turei

Pe la ora 18 am ajuns la pensiune intrucat la 19 era anuntat un concurs cu premii :)
Nu se stia inca in ce consta acest concurs.

In asteptarea concursului

Gps-ul castigat :)
Pana la urma m-am facut cu asta.

Cel vechi si cel nou.

Ei bine, pana la urma a fost o tombola. Dintr-o urna s-au tras 6-7 biletele care au castigat cate un CD cu harta Romaniei oferita de Garmin. In urna asta nici nu am pus biletel cu numele meu.
Din urna cealalta se trageau 4 bilete, iar castigatorii primeau unul din cele 4 gps-uri Garmin puse la bataie. 3 dintre ele erau de masina, iar unul de bicicleta.
S-a tras primul gps de masina (care era roz :)) ) si l-a castigat o fata, iar pe al 2-lea l-am castigat eu :)) Nici n-am stiut cum sa reactionez, ca nu mai castigasem niciodata nimic la tombola :))
Dupa 10-15 minute un amic mi-a propus sa vorbesc cu cel care castigase gps-ul de bicla sa facem schimb intrucat el nu avea bicicleta si nu avea ce face cu el. L-am asteptat cu sufletul la gura si i-am propus schimbul. A acceptat imediat si a fost la fel de incantat ca si mine ca il aveam pe cel de bicla , pe care pusesem ochii inca de la inceput :)

Duminica planificasem sa plecam pe la 12 sa nu prindem nebunia de pe DN1, dar ne-am trezit devreme si am zis sa facem o tura de 1h si ceva pana spre 7 Scari ca mai erau si acolo 2 cache-uri. Pentru mine a fost si un prilej sa testez noul gps :)
Am luat-o pe un drum forestier care merge paralel cu DN1 si da fix in Dambul Morii. De aici am urcat pe drumul spre 7 scari. Desi era 9-10 dimineata era full de oameni, multi deja cu carnea pe gratar. :(

Primul cache era intr-un copac, iar dupa al 2-lea a trebuit sa urc in patru labe prin padure pana in varful unui deal. Aici era o poienita si la cativa metri de urcare, sub un bolovan era cache-ul.
Am ajuns la masina dupa 1h si ceva, ne-am strans lucrurile si am plecat. Am zis ca nu prindem nebunia, dar din Predeal am prins coloana. Credeam ca o sa fie pana in Comarnic, dar culmea, a fost doar pana in Azuga. Pentru mine inca e un mister de ce se formeaza aceste ambuteiaje. La iesire din Predeal de unde s-a format nu sunt treceri de pietoni, iar in Azuga este doar UNA! Cum am iesit din Azuga s-a circulat foarte bine, dar pe cei 4-5km dintre Predeal si Azuga am facut aproape o ora. :(

Bunloc - Piatra Mare by florin83 at Garmin Connect - Details

Tentativa esuata de a ajunge pe Vf. Omu

2010-08-15T10:40:00.018+03:00

14.08.2010

Weekendul asta trebuia sa merg impreuna cu Daniel sa facem creasta Fagarasului in 48h, dar pe la inceputul saptamanii mi-a dat vestea proasta ca nu mai mergem, ca se simte slabit d.p.d.v fizic dupa ultimele concursuri si ture la care a participat. Am fost destul de ofticat pe moment, din cauza ca imi doream sa fac asta de un an de zile si cu altcineva nu aveam cu cine. :(
Deja imi trecuse supararea si pe finalul saptamanii ma intreaba Daniel daca merg cu bicla pana pe Omu, cu urcare din Sinaia. Bineinteles ca am acceptat fara sa stau mult pe ganduri.
Trebuia sa plecam sambata dimineata, dar vineri dupa amiaza ma incercau niste simptome de raceala, probabil de la statul cu aerul conditionat in cap la servici.
Am luat inainte de culcare un Theraflu si am sperat sa-mi treaca pana dimineata, dar pe la ora 1 noaptea deja ma luasera niste frisoane incat a trebuit sa inchid geamurile si sa ma invelesc cu o patura si tot tremuram :(
Am adormit abia pe la 4-5 dimineta iar la 7:10 suna ceasul. Scapasem de frisoanele alea, insa ma simteam putin lipsit de puteri, dar am zis ca dupa ce beau o cafea imi revin.
Am plecat la drum impreuna cu Bogdan, Daniel si inca 3 prieteni de-ai lui care urmau sa plece pe munte.

6 insi, rucsaci si 3 biciclete si abia se ocupase jumate de portbagaj. Tare rau Vito asta. :))

In Sinaia ne-am despartit de cei 3 prieteni ai lui Daniel si am luat-o pe drumul spre Targoviste. Am lasat masina la vreo 2km de iesirea din Sinaia, ne-am echipat si am plecat la drum, spre Cuibul Dorului. Erau vreo 5km de sosea si inca 1 km de offroad pana la cabana, pe toata distanta se urca de la ~800m pana la 1100m. Am inceput bine, dar dupa 10-15min deja incepusem sa raman in urma.
Dupa circa 30minute am ajuns la cabana unde mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, dar dupa ce am stat putin si m-am odihnit am decis sa continui.

La Cuibu Dorului

Dar povestea s-a repetat, am mers cu ei cateva minute dupa care incet, incet am ramas in urma pana cand nu i-am mai vazut. Mi-am zis ca nu are rost sa continui ca nu o sa fiu in stare.. abia urcasem ~400m diferenta de nivel si mai aveam de 3-4 ori pe atat. Stiam ca ma vor astepta undeva la un moment dat asa ca am mers pana i-am ajuns la un izvor.

Au incercat sa ma convinga sa merg cu ei, dar nu avea rost.. ma durea stomacul de la efort, cred, imi venea sa si vomit...
Una peste alta a inceput sa ploua marunt si sa tune. Asta a pus capac drumului meu spre vf.Omu :) Chiar nu aveam de gand sa ma tarasc pe platou in timp ce ploua.

I-am dat casca mea lui Daniel ca el si-o uitase acasa si am luat-o inapoi spre masina, iar ei au continuat.
Am mers f.incet desi era doar coborare, dar parca nu se mai termina drumul. Apoi am vazut ca urcasem in jur de 10km.
Fix cand am ajuns la masina a inceput si ploaia. Am mancat ceva, dupa care m-am culcat pe bancheta 1h si ceva.
Dupa ce m-am trezit parca ma simteam mai bine, asa ca am luat bicicleta si am zis sa merg pana in Poiana Stanii sa caut un cache :D
Am mers usurel prin oras, apoi am urcat spre cota 1400 si am facut dreapta prin padure spre Poiana Stanii. Am tras si o sperietura groaznica pe drum.. mergeam linistit si dau de un semn "atentie, zona frecventata de ursi..". Mai merg 2-3 minute si aud ceva alergand prin boscheti in spatele meu. Mi-a stat putin inima in loc , ma asteptam sa iasa un urs, cand colo ies 2 caini care aveau chef de joaca :))

Spre Cota 1400

Spre Poiana Stanii

Am urcat vreo 2 km cand aud iar tunete si incepe sa picure. Nu stiam ce sa fac ca mai aveam cam 1km pana acolo, dar nu aveam nici haine groase si de ploaie la mine asa ca am decis sa ma intorc. Bineinteles ca nu a inceput nicio ploaie, dar daca tot am coborat in Sinaia m-am intors la masina, in capatul celalalt al orasului.
Intre timp l-am sunat si pe Daniel care imi spusese ca tocmai plecau de la Omu. Ii prinsese ploaia pe la Babele unde au stat la cabana pana s-a oprit.

Si cateva poze facute de ei:

La Babele

Bogdan

Daniel

In jos Valea Cerbului.. unii cica se dau cu bicicletele pe acolo :))

In stanga jos se poate vedea traseul de vara.

Neavand ce face la masina am inceput sa urc usor spre cabana Cuibul Dorului sa le ies in cale. I-am asteptat cam 30 minute, timp in care mi-am spalat bicicleta la un izvor :)

Distantele de la Cuibul Dorului

Dupa ce au sosit i-am dat tare pe soseaua libera pana la masina. As fi vrut sa scot si eu un top speed mai mare, dar n-am reusit decat 56km/h. Erau prea multe curbe, cauciucurile vajaiau urat (totusi, sunt de offroad, nu de viteza pe sosea) si mai incepuse sa se si intunece. :)
Am mancat putin si am plecat spre Bucuresti. Fiind sambata seara, s-a circulat super bine, in 2h eram acasa.

Nici nu stiu cand am facut 50km deoarece mie mi s-a parut ca mai mult am stat :)

Plimbare prin Fagaras

2010-08-09T09:33:00.035+03:00

6-8.08.2010

Cum ultima luna am dedicat-o aproape in intregime bicicletei si concursurilor, mi s-a facut un chef teribil de mers pe munte cu cortul, mai ales ca nu mai fusesem de un an de zile. Asa ca am vorbit cu Tavitza si ne-am gandit unde sa mergem.. Bucegiul l-am facut cam in totalitate ba cu bicicleta, ba pe jos plus ca nu-mi surade deloc ideea sa pun cortul acolo din cauza ursilor. Piatra Craiului ar fi mai fost o alternativa, ca tot nu facusem creasta sudica, dar acolo chiar nu ai unde sa pui cortul.. deci a picat si asta.
A mai fost in calcul masivul Iezer unde chiar n-am fost, dar a picat repede ca era putin mai incomod drumul de acces.
Si ultimul pe lista (din cauza distantei) a fost Fagarasul care pentru mine este in topul preferintelor.

Traseul l-am ales repede.. urcare pe Valea Vistei Mari spre Portita Vistei unde urma sa campam, iar a doua zi sa urcam pe Moldoveanu si sa ne retrageam pe creasta pana in Fereastra Mare a Sambetei de unde sa coboram spre Complexul Sambata.
Valea Vistei nu o mai facusem, dar citisem ca este mai dificila ca doar e cea mai rapida cale de acces pe Moldoveanu. In rest portiunea de creasta o mai facusem de vreo doua ori, iar coborarea pe Valea Sambetei de 2-3 ori.
Am plecat de vineri dupa amiaza si urma sa dormim in prima noapte undeva in zona orasului Victoria, de unde urma sa plece traseul.
Bineinteles ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu traficul de pe V.Prahovei. Cele aproape doua ore petrecute intre Sinaia si Busteni ne-au dat planul peste cap. Asa se face ca, pe la ora 8 PM eram aproape de Sinca Veche. Deja se intuneca si tot stiind cat de cat zona am decis sa mergem pe drumul spre pastravaria de pe paraul Stramba, unde mai fusesem de cateva ori. Am gasit repede loc de campare pe un teren cosit. Cat timp am pus cortul ne-au rupt tantarii... erau zeci-sute de "intepatoare" care se strangeau in jurul tau. Am mancat in masina cu geamurile inchise dupa care am intrat repede in cort :))

Peste noapte a plouat destul de tare si a fulgerat incat se lumina tot cortul. :) Mi-a fost putin teama sa nu intre apa peste noi ca nu legasem deloc cortul si nici nu-i bagasem cuiele, dar de lene sa iesim in ploaia torentiala de afara, l-am lasat asa. Ne-am zis ca totusi fiind un cort de iarna si pentru altitudini mari, unde rezista la vant si ploi cum nu s-ar forma niciodata in campul ala, l-am lasat asa si n-au fost probleme.

Dimineata tantarii disparusera, dar in schimb cortul era plin de melci.
L-am pus la uscat pe masina timp in care am mancat, apoi am plecat spre orasul Victoria. Cei ~40km i-am facut pe drumul de sub munte, paralel cu DN1.

La uscat :)

Cred ca am intalnit maxim 5 masini intr-o ora. In Victoria ne-am ratacit putin din cauza ca nu gaseam drumul de acces spre Vistisoara, dar intr-un final, cu putin ajutor din partea unor localnici, am reusit sa iesim pe drumul acela care era foarte prost, iar dupa 1km asfaltul a disparut cu desavarsire.

Intrarea in Vistisoara.

Vistisoara este un sat foarte interesant. Practic drumul merge printr-un fel de padurice si pe alocuri se vad drumuri care duc in padure, iar la 1-200m de drum se vede cate o casa. Mai mergi pe drumul principal cateva sute de metri si vezi alt drum lateral in capatul caruia este o casa si tot asa. Nu este nicio casa la drum, toate sunt bagate prin padure. In ~2km cred ca am vazut 10 case ascunse prin padure.

Dupa 5km am ajuns la indicatorul care marca inceputul traseului pe Valea Vistei Mari, dar neavand unde sa lasam masina am decis sa continuam inainte 5km pana in Complexul Sambata si sa urcam pe Valea Sambetei si sa coboram pe aici.

Masina am lasat-o in parcarea din fata Manastirii Brancoveanu si am plecat spre cabana Valea Sambetei.

Acum vreo 2 ani, pe acolo era drum de masina, la anul probabil nici pe jos nu se va mai putea merge.

Intampinati cu covorul.. albastru :))

Aproape de cabana Valea Sambetei, in stanga spate Fereastra Mare a Sambetei

Mici montaniarzi.

Dupa mai putin de 2h am ajuns la cabana unde nu am stat mult si am continuat spre Fereastra Mare. La 15 min de cabana este o intersectie cu traseul care duce spre Fereastra Mica, pe care n-am facut-o niciodata, asa ca am luat-o pe acolo.

Mai dificil putin decat prin Fereastra Mare.

Nu am putut trece pe langa atatea afine fara sa oprim. :)

Inca era domoala urcarea

Prima portiune de drum nu a pus probleme, decat vreo 10 minute la inceput ca nu gaseam marcajul, dar pe final urcarea era foarte abrupta si aici ne-a cam stors din puteri. Pe urcare ne-am intalnit si cu doi tipi care coborau, dupa ce urcasera prin Fereastra Mare. Mai in gluma, mai in serios, ne-au spus ca mai bine ne intoarcem ca e greu pe aici :))

Aproape sus

Odata ajunsi in creasta. ne-am uitat in jos si n-as fi zis in vecii vecilor ca pe acolo e traseu turistic la cat de abrupt parea. Defapt din creasta nici nu este marcat, nu-ti dai seama ca poti sa o iei pe acolo. Probabil doar se urca :))

Cine ar fi crezut ca pe aici este traseu..

De aici drumul spre Portita Vistei il stiam foarte bine, asa ca dupa o pauza de masa am pornit la drum. Se vedea ca am ajuns in creasta caci vantul ne-a luat in primire din prima. Nu am putut sa merg decat 2-3minute dupa care am pus windstopperul ca nu mai se putea.

Nori amenintatori

Dupa ce trecem de cele doua varfuri Galasescu (mic si mare) incepe sa ploua. Noi aveam de gand initial sa campam langa iezerul Moldoveanului, dar cum nu stiam exact daca este loc de cort acolo (nu coborasem niciodata pana la el, plus ca mai aveam de urcat Vf. Hartopul Ursului), am decis sa coboram in Valea Rea sa gasim loc de campare. Zis si facut, doar ca ne-a luat ceva timp pana sa gasim loc.. nu-i de mirare ca ii zice Valea Rea.. foarte multe pietre si multe zone care musteau de apa.

Valea Vistei Mari in ceata

Punem cortul pe ploaie si imediat ce terminam se opreste si parea ca se insenineaza. Incepuse sa-mi fie ciuda ca n-am continuat, ca mai faceam maxim 40 minute pana acolo. Dar dupa 2-3 minute iar incepe ploaia. Si asa a tinut-o pana la 9-10 seara. Ploua torential 10 minute, se oprea, se ridica ceata si cand ziceai sa iesi din cort incepea iar.. destul de enervant, parca facea in ciuda.
Pana la urma am adomit destul de bine, chiar mai bine decat cu o noapte inainte cand am campat in camp. Pe dimineata mi s-a facut frig ca imi luasem sacu de dormit de vara ca sa mai economisesc aproape un kg la bagaj. La 6:30 eram deja in picioare, am mancat sub supravegherea unor capre negre care pasteau si ele la vreo 200m mai sus de noi, am strans cortul si la 8 fara ceva am plecat.

Admirand caprele care pasteau putin deasupra noastra

Am decis sa mergem mai repede sa ajungem la masina la ora 14 sa nu prindem balamucul de pe V.Prahovei. Ca sa reusim asta am renuntat la urcarea pe Moldoveanu, desi as cam fi vrut, dar ne lua 1-1:30h chair si daca lasam rucsacii jos.

Varful Moldoveanu, pe care l-am sarit de data asta. La baza lui vroiam sa campam, langa lac.

Valea Vistei ne astepta in ceata

Si iata ca la ora 9 am inceput coborarea pe Valea Vistei. Se anunta o coborare foarte lunga si destul de abrupta in prima parte, iar timpul de pe placuta ne confirma asta.. 5-6h pana in Victoria. Noi trebuia sa mergem in Complexul Sambata, dar era fix aceiasi distanta intrucat noi ieseam la o intersectie de unde erau 5km spre oricare din cele doua locatii.
Dupa 5 minute de coborare, timp in care era sa cad de cateva ori din cauza ierbii si a pamantului ud care aluneca rau, am intalnit cateva marmote cu 3 pui, la care am zabovit cateva minute facandu-le poze.

Bot de marmota :P

Si tot coborand asa simt o jena la un deget. Am zis ca era o pietricica si am oprit sa ma descalt. Cand scot adidasul vad soseta alba rosie de sange. Mi-am dat seama ca era o batatura. :(
Dupa aproximativ o ora coborarea nu mai era asa abrupta, dar la primul popas cand ma descalt vad si soseta de la celalalt picior plina de sange, dar la asta aveam bataturi la 2 degete.

Facusem o ora pana aici de sus

Si mai aveam mult rau..

Bine macar ca se terminase coborarea aia in care am stat numai cu unghiile in varful adidasului.
De aici drumul continua in jur de o ora si ceva prin padure, pe malul raului, dupa care poteca se transforma in drum forestier care ne anunta ca mai aveam 9km pana in Victoria.

Bucata asta de aproape 10km (noi am luat-o spre Complexul Sambata) m-a enervat rau.. nu-mi place deloc sa merg asa pe drumuri forestiere, mai ales cu rucsac mare. Ma gandeam daca aveam bicicleta ajungeam in 15-20 minute, dar asa am ajuns in aproape 2h.

Un chin.. 9km de forestier, care defapt au fost vreo 10 :(

Estimasem pe sus, inainte de plecare ca o sa ajungem la masina la ora 14 si am ajuns la 13:59 :))

Full in Complexul Sambata

Ne-am schimbat repede si i-am dat bice sa nu prindem nebunia de pe DN1, dar ajunsi la Rasnov drumul pe Paraul Rece era blocat de o masina de politie care ne-a obligat sa o luam pe Cheia. Am facut aproape 20km in plus, dar drumul spre Cheia era pustiu. Am mers aproape o ora, timp in care abia daca am intalnit 10 masini si ne intrebam de ce naiba toata lumea se ingramadeste pe V.Prahovei cand pe aici e mult mai frumos si foarte liber. Nu am apucat noi sa ne gandim bine ca pe la intrare in Cheia s-a format deja o coloana in care am mers pana in Ploiesti, unde am ajuns dupa 3h de la iesirea din Cheia. :(

Traseul:

Hike route 639168 - powered by Wandermap

Maratonul Muscelului 2010

2010-07-26T20:35:00.025+03:00

24-25.07.2010

http://www.muscel-maraton

Weekendul asta nu vroiam sa merg nicaieri ci vroiam sa stau sa ma relaxez pentru weekendul urmator cand urma sa merg in Maratonul Ciucasului. Dar cu cateva zile inainte cei cu care vroiam sa merg au zis pe rand ca nu mai pot sa vina, asa ca am vorbit cu Sergiu si am zis sa mergem la Campulung. Pe ultima suta de metri am gasit cazare, am facut plata si am plecat sambata dimineata.
Am ajuns in Campulung pe la 10 si ceva, ne-am intalnit cu Daniel care era acolo de cateva zile si am zis sa dam o tura dupa masa pe traseu.
Ne-am cazat la un hotel comunist, Muscelul, in centrul orasului. Centru care era inchis circulatie deoarece toata saptamana se desfasurau zilele orasului.

Poster pe holul hotelului :)

Dupa cateva ore de odhina, ne-am pregatit sa iesim la tura, cand Sergiu a observat ca are pana pe spate, cauzata de la fondul de janta. Am stat cred ca o ora cautand solutii si intr-un final am fost salvati de Daniel care ne-a adus banda izoliera pe care am folosit-o pe post de fond de janta.
Dar cand sa plecam pe traseu a inceput ploaia, care a tinut cateva ore, suficient cat sa ne tina in oras. :(

Tube and tire less :))

Asa ca toata dupa amiaza si seara am petrecut-o pe terasa hotelului unde s-au facut si inscrierile si apoi prin centrul orasului unde s-au tinut diverse concerte. Am adormit chiar cu Iris concertand la 100m de geamul nostru :))

Dimineata am facut bagajele si le-am lasat in masina, intrucat la 12 trebuia sa predam camera si ne-am indreptat catre start, care s-a dat la ora 10.

S-a mers prin oras ~2km cu masina de politie in fata dupa care s-a facut dreapta pe un drum cu piatra cubica cu o panta destul de mare.

Abia incep urcarea si cand sa dau pe foaie mica nu mergea. Reglasem eu schimbatorul de foi ca nu-mi urca pe foaia mare. Acum mergea pe aia mare, dar nu mai mergea pe cea mica. Plin de draci am urcat cat am putut pe foaia medie si cand nu s-a mai putut am luat-o la impins pe jos. Nu s-a urcat asa mult si incep coborarile, pe un drum cu multe pietre mari, printr-un sat.
Si cum coboram eu in viteza vad ca se face o curba spre dreapta care era mai stransa decat parea initial.. am incercat sa franez, dar era prea tarziu si m-am dus glont spre exteriorul virajului (subvirare :)) . La vreo 3m de drum era un gard si pana in el iarba uda. Vazand ca nu pot sa opresc am tras dreapta brusc apasand franele la maxim. Stiam ca o sa cad, dar mai bine cadeam pe iarba decat sa ma infig in gard. Mai stricam si gardul omului. :)) Bineinteles ca am cazut si in cadere am dat cu tibia fix in marginea ghidonului. Am vazut stele verzi si la propriu si la figurat. 5 minute am stat acolo pe loc ca nu mai puteam sa indoi piciorul de cat de amortit era. Si daca tot stateam am zis sa reglez si schimbatorul de foi. :D
Dupa ce-mi revin plec in continuare.. drumul continua prin albia unui rau cu foarte mult noroi, apoi ajunge in alt sat si incepe urcarea cea mai crancena, dar macar era pe asfalt, sau ce mai ramasese din el.
In varful dealului, intr-o padure intalnim punctul de alimentare care pica foarte bine. Nu stau mult la el si imi urmez drumul la vale pe o poteca prin padure. Mi-a placut mult aceasta bucata, desi in multe zone am mers pe langa bicicleta ca mi s-a parut cam periculos. Poteca era fix cat o bicicleta de lata iar in stanga era destul de abrupt. Ulterior am auzit ca a cazut un baiat intr-o astfel de rapa vreo 10 metri, dar din fericire nu a patit nimic.

Greu la deal.. :P

Poteca iese pana la urma din padure pe niste dealuri cu niste peisaje superbe, dar din pacate nu am avut timp sa le admir ca a urmat o coborare in viteza la care trebuia sa fiu foarte concentrat.

Nu dupa mult timp incepe si ploaia, deja nu ma mai mira ca la toate maratoanele am avut parte mereu de un dus rece. Aici in schimb a fost o ploaie marunta care a tinut aproape o ora, destul cat sa ma faca fleasca si sa dardai putin de frig, mai ales pe coborari.
La capatul unei coborari, drumul ajunge intr-un sat care era pustiu. Doar nu era nimeni nebun sa stea in ploaie :)) . Merg putin si ajung intr-o intersectie de 3 drumuri. Cum nu vedeam nicaieri marcaje sau pe cine sa intreb am luat-o dreapta, la bulan. Dupa cativa metri intalnesc o femeie pe care o intreb daca a mai trecut cineva pe acolo si mi-a zis ca da, ca e drumul bun. Asta mi-a ridicat putin moralul care scazuse putin dupa ce coborasem pana atunci printr-o padure deasa de ziceai ca e noapte, ud si cu noroi pana peste glezna.

Daniel

Si Sergiu.. eu se pare ca n-am fost fotogenic..

Dupa ceva timp iar se ajunge la punctul de alimentare pe la care trecusem mai devreme, dar de data asta am ajuns din alta directie si am coborat prin alta parte, pe un traseu de downhill, pe care localnicii amenajasera saritori din lemn. Nu aveam nici bicicleta, nici tupeu sa sar peste asa ceva, asa ca incet le-am ocolit pe toate. Drumul era foarte abrupt in anumite zone, unde a trebuit sa ma dau jos de pe bicicleta. Dar am ajuns relativ repede jos, cum se intampla mereu... urcarile parca dureaza o vesnicie si coborarile nici nu-ti dai seama cand se termina :)

Aici, pe un drum dintr-un sat, pe care mai trecusem si in prima parte a traseului mi s-a parut ca-l vad pe Sergiu la vreo 200m in fata, asa ca am tras tare sa-l ajung, mai mult ca ma rodea curiozitatea daca este el. Nu am reusit sa-l ajung asa ca m-am calmat si dupa o bucata de coborare printr-o padure se ajunge intr-un final la sosea. Aici faza de cascadorii rasului.. ma opresc, imi sterg ochelarii, ii pun la ochi crezand ca urmeaza o bucata lunga de asfalt spre oras, cand dupa ~200m dupa colt era finish-ul.
Aici ii vad si pe Sergiu si pe Daniel care ajunsesera cu cateva secunde-minute inainte.
Rezultatele s-au afisat imediat pe net si am vazut ca ajunsesem pe locul 37 (la fel ca weekendul trecut, la Azuga :)), Sergiu pe 30 si Daniel pe 34 si o diferenta intre noi de 2 minute.
Ulterior am aflat ca a fost si o mare problema cu marcajele in anumite zone, in special in satul unde am avut si eu momentul acela de deruta. Multi au incurcat trasul, nefiind marcat si dupa o bucla au ajuns fix in acelasi loc. Au fost cazuri in care cei de la tura mica, care trebuia sa aiba 23km parca, au facut aproape 40km, mai mult decat mine care fusesem la tura mare (36km).

Oricum traseul mi-a placut foarte mult, nu avea urcari chiar grele ca cele de la Azuga, dar erau mai multe, iar majoritatea coborarilor erau foarte tehnice. Unele prea tehnice pentru mine care n-am avut sange sa le cobor pe bicicleta. :)

Bike route 602074 - powered by Bikemap

Surmont MTB Challenge - Azuga

2010-07-20T11:18:00.054+03:00

17-18.07.2010

http://www.maraton.surmont.ro/

Am plecat cu trenul sambata dimineata pana in Busteni urmand sa facem cei 4km pana in Azuga pe biciclete. Cazarea era destul de centrala. Aici ne-am intalnit cu niste prieteni de-ai lui Sergiu cu care am plecat spre parcarea de la partia Cazacu de unde urma sa se dea startul maratonului a doua zi.

Pe drum spre Azuga

Pe traseu

Am plecat intai pe traseul scurt (25km) de la maraton care era comun cu cel lung (40km - la care eram si inscrisi). Dupa ~15km de drum forestier in usoara urcare se ajungea la o intersectie unde se desparteau traseele. Traseul lung o lua la dreapta si facea o bucla de vreo 10km si ajungea in iar in acelasi loc, iar cel scurt in stanga. Fetele impreuna cu Sergiu au luat-o pe traseul scurt urmand sa ne astepte la cabana Susai. Restul am luat-o pe traseul lung. Drumul forestier care pana acum era destul de lat si neted, acum s-a ingustat si au aparut multe pietre si cateva treceri prin rau, iar urcarea a inceput sa devina mai abrupta. Dupa ceva timp ne-a prins o ploaie si am decis sa ne intoarcem deoarece nu aveam nimic de ploaie la noi, dar ploaia s-a intetit si ne-am adapostit sub niste brazi unde am si mancat pana s-a oprit ploaia. Fiind transpirat am tremurat cat am stat acolo cum nu mai tremurasem din iarna, cred ca erau ~10 grade.

Am plecat spre cabana Susai unde ne-am intalnit cu restul care ne asteptau de 2h si ceva. Am stat 10minute si am plecat urmand sa continuam pe traseul mic si sa ne intoarcem acasa. Cei ~10km ramasi au fost doar in coborare usoara, am ajuns relativ repede inapoi la partia Cazacu.

Ne-am inscris, am luat numerele si am plecat la cumparaturi pentru gratar :)

Parcarea de la partia Cazacu goala.. a doua zi erau masini peste masini..

Dupa paste a urmat gratarul facut de Sergiu

A doua zi se anunta a fi calduroasa inca de dimineata. Startul se dadea la ora 12 asa ca ne-am trezit mai tarziu, am mai pregatit bicicletele si am plecat pe la ora 11 spre locul de start.

Nu se putea fara cafeaua de dimineata :)

Ready for race :D

Am facut 1-2km din traseu cat sa ne incalzim si ne-am asezat la start, care s-a tot amanat in jur de 30minute pentru ca inca erau oameni care se inscriau. Din cate am inteles au fost cam 500 de concurenti, dintre care vreo 220 inscrisi la tura mare, de 40km.
Desi la alte maratoane tura mica este de 40-50km, iar cea mare este de 70-100km, aici dificultatea a dat-o diferenta de nivel mai mare, de 1330m si relieful muntos.

Poza facuta cu Canon Eos 1D Mark III :)

Startul s-a dat pe la 12:40. Am mers destul de bine la inceput pe drumul forestier sperand sa castig pe aici mai multe locuri. Am mers impreuna cu Sergiu cativa km dupa care el incet incet s-a departat, dar nu iesise din raza vizuala. Dupa vreo 10-12km deja se formase un pluton de 4-5 insi la care m-am alaturat. Parca eram la Turul Frantei.. incerca unu sa se desprinda, se ducea cativa zeci de metri in fata dupa care era ajuns, apoi venea randul altuia. In fata la 100-200m se vedea alt pluton in care (cred) ca era si Sergiu, dar nu-l puteam ajunge orice as fi facut. Am trecut de intersectia unde se desparteau traseele si deja drumul devenise mai accidentat, dar stiam asta ca fusesem pe aici cu o zi inainte :). Pana aici, pe ~17km avusesem medie de 22km/h desi era in usoara urcare drumul, dar in continuare ma asteptam sa scada.
Deja nu prea mai puteam tine ritmul cu plutonul, dar m-am ambitiont si pe portiunile unde se mergea pe langa bicicleta, gen treceri prin rau, mai depaseam 1-2 concurenti. Dupa cativa km brusc drumul se transforma in poteca turstica care urca pieptis prin padure pe o panta f.mare. Aici i-am depasit pe toti din plutonul cu care mersesem pana acum si deja ii vedeam pe ceilalti in fata. Nu dupa mult timp i-am ajuns si i-am depasit si pe ei. Sergiu nu era cu ei, probabil ma inselasem si nu fusese in acest pluton. Ma simteam destul de bine sa merg pe jos impingand la bicicleta, mai ales ca depaseam multi concurenti fara sa fiu depasit.
Intr-un final urcusul se termina, poteca ajunge pe la 1500m altitudine si trece pe langa lacul Rosu (fara legatura cu renumitul lac cu acelasi nume din judetul Harghita :) ) pe care nici nu l-am vazut in timpul concursului desi am trecut pe langa el.

Lacul Rosu

Si dupa ~20km numai de urcare urmeaza o coborare tehnica foarte misto printre copaci pe o poteca turistica, dupa care se ajunge iar in drum forestier si iar coborare, dar de data asta in viteza. Aici am mai pierdut cateva locuri ca nu mai urca schimbatorul fata pe foaia mare (se slabise cablul) si pedalam ca iepurele aproape in gol si desi mergeam cu 40-50km/h altii treceau glont pe langa mine.

Traseul dupa ce a facut o bucla de ~10km in plus fata de traseul scurt ajunge intr-o intersectie prin care am trecut mai devreme, dar de data asta se continua pe unde o luase traseul scurt. Aici intalnim si primul punct de alimentare, care a fost amplasat cam aiurea zic eu. Deja se facusera 25km din cei 39km ai traseului. E primul maraton la care merg si primul punct de alimentare este dupa jumatatea traseului.

Mananc vreo 2-3 banane, iau cateva cubulete de glucoza "la pachet" si plec. Urma o urcare pe forestier spre cabana Susai, dar la un moment dat se facea dreapta prin padure. Iarasi o urcare mai abrupta urmata de o coboare tehnica printre shleauri si crengi de copac rupte, dupa care se ajunge pe partia de ski Cocosu. Cand m-am uitat in sus am zis ca nu e adevarat.. urma o urcare pe partie cu o panta de peste 30 de grade de abia mergeai pe jos. Pe la jumatatea pantei se desfasura o proba, King of the mountain ce consta intr-o portiune de 2-300m cronometrata pentru cei care urcau pe bicicleta acea portiune. Cand am fost eu nimeni n-a reusit sa o urce.. cel mult jumate urcau si se opreau. Eu nici n-am incercat :D. Ulterior am aflat ca doar 10 concurenti au reusit sa urce portiunea aia.

Nici Tudor Oprea n-a urcat-o pe toata :)

In poza oricum nu se poate vedea inclinarea pantei.

Sus, pe Clabucet, langa telescaun era al 2-lea punct de alimentare. Nu am zabovit mult si am plecat mai departe. Traseul cobora pe partea opusa a partiei, spre cabana Garbova dupa care urca iarasi o panta aproape la fel de inclinata ca partia de ski si se intra in padure. Fix cand am intrat in padure a inceput sa ploua. Mi se facuse frig rau ca eram si transpirat, dar dupa ce am inceput sa imping bicicleta prin noroiul care trecea de glezna m-am incalzit. Tot incercam sa ma sui pe bicicleta sa merg pe ea, dar nu puteam, desi se mergea pe drept. Vazandu-ma cum ma chinui un baiat care mergea pe langa ea imi zice "ce te chinui asa.. ia-o in brate si fugi cu ea".
Zis si facut.. si spre surprinderea mea chiar a mers.. era mult mai bine, mergeam pe drept prin noroaie cu 10km/h in conditiile in care pe bicla nu puteam sa depasesc 4-5km/h. Dupa putin timp traseul o lua la vale prin padure prin niste shleauri prin care curgea apa. Am incercat putin sa cobor pe bicicleta, dar era sa cad de cateva ori si n-am mai incercat. Sa nu mai zic ca mergeam si destul de incet, asa ca am aplicat iar metoda "ia-o in brate si fugi" care iar a dat roade. :D
Au fost cateva portiuni mai abrupte unde i-am facut vant bicicletei si eu m-am dat in fund ca pe topogan. :)
Dupa lupta asta in noroi care a durat ~15min am ajuns iar intr-un drum forestier de unde i-am dat tare cat s-a putut. Desi ploaia se oprise, ochelarii erau plin de noroi si nu i-am putut curata suficient de bine asa ca am mers fara. Exact cand mai erau ~500m pana la finish imi sare in ochi o pietricica care m-a facut sa termin cu un ochi ca n-am putut sa ma curat din mers :))

Cu un ochi inchis, aproape de finish. :)

Finish!

Iluzie optica, nu vorbeam cu nenea ala ci cu cineva din stanga :))

Ulterior am aflat ca am terminat pe locul 37 la categoria mea, din 93 cati au terminat cursa. Nu stiu la general cum am fost, ca au fost mai multe categorii de varsta si ~220concurenti in total.
Pot sa zic ca au fost cei mai solicitanti 39km din cati am facut pana acum la un concurs si asta din cauza pantelor abrupte si a reliefului de munte, mai accidentat decat unul de deal.
Dupa concurs am manact o portie de paste si ne-am dus la cazare sa ne spalam si apoi in gara care era vis a vis de cazare.
Pe tren a fost mare aglomeratie, am numarat 17 biciclete intr-un vagon in care teoretic incap doar 8. :)

Si s-au mai strans 3 biciclete dupa ce am facut poza.

Geamantanul ramasese acolo si dupa ce a plecat trenul.. vedeti si panoul de pe stalp :))

Bike route 582562 - powered by Bikemap

Din Busteni spre Campina, peste munti si dealuri

2010-07-12T09:48:00.028+03:00

11.07.2010

In weekendul asta trebuia sa merg in Fagaras sa (incerc) sa fac creasta in 48h, dar cum vremea a fost instabila am decis sa o amanam pentru luna august. Desi pe toate site-urile se anuntau furtuni si ploi am decis duminica sa fac o tura in Muntii Baiului.
Impreuna cu Sergiu am plecat cu acceleratul de 7:30. Dupa Ploiesti a inceput sa ploua si pana in Sinaia a tot plouat. Deja imi era putin teama ca o sa fie naspa vremea, dar pana sa ajunga trenul in Busteni, unde am coborat, s-a oprit ploaia si chiar era senin.

Am facut plinul cu mancare si apa de la o alimentara de langa gara si am continuat drumul spre traseu, care incepea chiar din spatele garii. Stiam ca o sa fie numai urcare grava pana in creasta, de la 900m altitudine cat are Busteniul, pana pe la 1700-1800m. Sergiu a lasat-o mai usor sa nu forteze fiind neincalzit, dar eu am mers in ritmul meu, putin mai tare. Desi plouase recent si era fleasca pe jos, noroiul de munte este foarte misto ca nu se prinde deloc.

Primii 7-8km s-a mers foarte usor, panta nu era asa abrupta. Ajunsesem pe la 1300m altitudine si cand ma uit pe gps mai era putin si ieseam din padure. De aici panta era mult mai abrupta asa ca am luat la impins biclcle ca oricum mergeam la fel de incet si nu avea rost sa ne obosim asa rau.

In realitate era mult mai abrupta.. n-am reusit sa merg decat pana la jumate :)

Desi cat am mers prin padure iesise soarele, aici era ceata, dar tocmai bine ca nu era asa placut sa ne bata in cap. Nori de ploaie nu erau iar ceata aducea o umezeala in aer care ne prindea foarte bine fiind destul de transpirati.

Am ajuns la prima stana de pe traseu. Stiam ca in Baiului sunt multe stane. Am trecut bine de stana ca a tinut ciobanul cainii si cand speram ca am scapat, dupa 100m au venit doi caini rataciti la noi. Erau cred ca cei mai mari caini ciobanesti pe care i-am vazut vreodata si nu exagerez. Noroc cu bicicletele pe care le-am pus intre noi si ei, ca altfel nu cred ca scapam nemuscati. Ne-am retras usor si pana la urma nu au mai venit dupa noi.

Rasufland usurati ca am trecut cu bine de stana, iar dupa nici un minut vin alti caini.

Drumul de aici a continuat pana pe la 1800m. Am mers in mare parte pe langa biciclete sa nu ne chinuim. Eu obosesc mai repede pe bicicleta cand e panta abrupta decat pe jos, Sergiu am vazut ca e invers. Oricum se mergea exact cu aceiasi viteza indiferent ca eram pe jos, sau pe bicle.

Ajunsi sus am mancat putin si am pornit la vale. Am coborat cativa km dupa care am ajuns la o portiune cu extrem de multe pietre. Nu puteai sa mergi cu mai mult de 5km/h pe acolo ca riscai sa te puna in cap ca erau instabile.

Mai sigur asa :))

Iesise si soarele, vizibilitatea era maxima in toate partile. Se vedeau toate orasele de pe Valea Prahovei, chiar si Comarnic si Campina, desi noi eram pe undeva pe deasupra la Sinaia.

Pe un deal deasupra localitatii Sercaia am discutat daca ne retragem in Comarnic, sau continuam inainte spre Campina. Mai erau ~20km si mai aveam la dispozitie cam 2h pana venea trenul de intoarcere.
Vazand vremea asa superba, plus ca era devreme am zis sa continuam. Calculasem ca faceam cei 20km mai putin de 2h, mai ales ca urma doar coborare.

Ei bine, nu a fost chiar asa.. din Secaria (~700m altitudine) traseul continua pe niste dealuri abrupte si cu terenul extrem de accidentat. Am impins la biciclete cred ca o ora, parca nu se mai termina urcarea. Nu se putea merge pe ele mai mult de cativa zeci de metri. Si am urmat traseul pana in varful unui deal unde eram la 1040m altitudine.

In Secaria la o pauza de masa

Micul dejun (gem cu unt) luat la ora 15

Am zis ca gata cu urcarea si am luat-o la vale. Am mers cateva sute de metri la vale, fericiti ca am scapat de urcus cand vad pe gps ca ne departasem de traseu. M-am enervat putin si ne-am apucat sa impingem inapoi la ele cautand locul pe unde era traseul. Nici nu ma mir ca nu-l vazusem ca era prin padure, pe o potecuta.

Cand in final ziceam ca am scapat de urcare...era trasul gresit :(

Fiind deja la altitudinea maxima a dealurilor din zona aia am rasuflati usurati ca incepe coborarea, dar entuziasmul ne-a fost iar alungat repede de pietrele mari si shleaurile de pe drum. Era foarte greu sa stai pe bicicleta si cand stateam mergeam mai incet decat am fi mers pe jos.. si asta la coborare! Acolo cu o bicicleta de downhill mergea nemaipomenit. :)
Am ajuns apoi intr-o padure in care erau drumuri facute de cei care coborau lemnele taiate. Aici a fost foarte frumos, desi era destul noroi si terenul era accidentat, cred ca a fost singura bucata de coborare care mi-a placut. Nu am mai tinut cont de traseu si am luat-o la vale pe unde s-a putut, dar am avut totusi grija sa nu ne departam chiar asa mult.

Era 18:30, trenul care urma sa-l luam trebuia sa ajunga la 17:50 conform programului, dar de regula ajunge cu aproximativ o ora intarziere. Deja ne gandeam la urmatorul, de la 20-21 asa ca am mers lejer.
Dupa coborare prin padure ajungem intr-un sat micut, cu cateva case, ale carui ulite erau inundate de noroi. Deci nu aveai cum sa pui piciorul pe ceva tare.. peste tot era noroi pana la genunchi si balti mici cu o gramada de broaste. Nu stiu cum mergeau oamenii aia pe acolo.
Bicicletele abia mai mergeau si impinse ca intra noroi la frane care se freca rau intre disc si placute si mergeau infranate si scoteau un zgomot destul de urat.

Am mers foarte greu si pe aici prin noroi si ne-am decis sa nu mai continuam spre Campina peste dealuri si sa iesim in DN1. Mai erau cred ca vreo 5km de offroad, dar in ritmul in care am facut ultimele portiuni mai ne lua cel putin o ora. Am gasit din satul asta o ulita care la un moment dat dadea intr-un drum asfaltat. Nici nu mai stiam cum e sa mergi pe asfalt :)

Nu se vede in poza, dar in realitate erau rosii discurile.

De aici au fost cateva portiuni de coborare unde am mers foarte tare, asta pana cand au inceput franele sa miroasa a ars si sa se incinga rau. Imi era si mila sa le fortez ca auzeam pamantul cum se freaca intre disc si placute, asa ca am lasat-o mai usor. Intr-un final, aproape la ora 19 am ajuns prin Nistoresti si de aici am continuat vreo 5-6km spre Campina pe DN1.

Pe DN1.

In gara am zis ca oricum trenul a trecut si ca sa mergem la apa sa ne spalam pe noi si bicicletele. Dar tot fiind acolo am decis sa ma duc totusi sa intreb de tren care spre surprinderea mea inca nu trecuse, ba din contra, mai avea 15min intarziere. Asa ca ne-am spalat bicicletele intr-o balta mare pana a venit trenul. Trenul a ajuns pe la 19:20 si a fost foarte aglomerat. Nici vorba sa mai prindem loc in vagonul de biciclete unde erau mai multi baieti cu bicle de downhill cu care mersesem si dimineata in tren. Asa ca am stat in alt vagon, in picioare. Bine ca a facut cam o ora din Campina pana in Bucuresti ca abia ma mai tineam pe picioare. :)
Desi a fost in multe momente foarte enervant terenul ca nu prea puteam sa mergem pe bicicleta, mi-a placut tura.. a fost cel mai accidentat teren pe care am fost si in zone destul de salbatice.
Media de viteza cred ca zice totul despre dificultatea terenului.. desi am coborat vreo 2000 si ceva de metri si am urcat ~1800. Medie a crescut cu ~1km/h spre final ca ultimii 10km au fost pe sosea la coborare unde am mers numai cu 40-50km/h.

Bike route 642968 - powered by Bikemap

Antrenament pentru Fagaras 48h

2010-07-04T09:27:00.014+03:00

03.07.2010

Dupa ce anul trecut am facut creasta fagarasului in 4 zile mi-a trecut prin cap, sa o fac in 48h, asa ca weekendul viitor o sa incerc sa fac acest lucru. O sa revin cu detalii despre asta in postarea de peste o saptamana si ceva, cand teoretic ar trebui sa termin creasta. :)
Asa ca am decis impreuna cu un prieten cu care o sa merg saptamana viitoare sa facem o tura de antrenament pe munte. Am ales masivul Ciucas pentru acest lucru.
Si ca sa fie mai greu am facut atat culmea Zaganu, cat si Varful Ciucas cu plecare din Cheia.
Nu stiu ce calcule facusem noi inainte, dar credeam ca traseul asta este de 7-8h coform indicatoarelor si noi vroiam sa-l facem in putin peste jumate. Asta pana am ajuns la primul indicator conform caruia doar culmea Zaganu pana la fosta cabana Ciucas se facea in 5:30h. :))

In 2h eram pe culmea Zaganu (in spate de tot)

De acolo mai era 1:30h pana pe vf.Ciucas, apoi intoarcere(pe acelasi drum) la cabana inca 1h, apoi coborare la Muntele Rosu 3h, apoi inca 1h si ceva pana in Cheia.. deci vreo 12h :))
Asa ca am inceput urcarea prin padure care duce spre stana de sub Zaganu. O urcare destul de abrupta si cu foarte mult noroi. Ne-a stors putin de puteri portiunea asta, mai ales ca nu mancasem decat un hamburger la plecare din Bucuresti.
Dupa o ora eram deja la stana, unde am mancat un sanvis si am plecat mai departe. Primele 5-10minute le-am facut foarte greu ca nu prea se asezase mancare, dar dupa aia am intrat iar in ritm si am mers foarte bine.

Stana de sub Zaganu

Cheia
Varful Ciucas in centru - spate si mai jos cabana Ciucas

Spre vf.Ciucas

Odata ajunsi pe vf Zaganu urcarea s-a oprit si am mers mult pe drept si chiar am coborat destul spre cabana Ciucas, care mai nou este ditamai hotelul, dar inca neterminat. Am continuat spre vf. Ciucas unde am ajuns foarte repede, in vreo 40min. Aici am stat sa mancam, am cauta un cache ascuns in niste braduti de langa varf :P

4:28h si traseul pana aici era de vreo 7h si ceva.

Cautand un cache :)

Nori si ceata acoperau varful

De aici am luat-o la vale inapoi spre cabana Ciucas si apoi spre Muntele Rosu.

Asa arata cabana Ciucas in decembrie 2009. Abandonata de cativa ani.

Cabana Ciucas in prezent. Data finalizarii constructiei septembrie 2012. Nu inteleg de ce, le luase jumate de an sa ridice cladirea cum se vede in poza..

Drumul care coboara de la cab.Ciucas. O panta incredibil de mare ca abia ne tineam pe picioare sa nu alunecam pe pietrisul de acolo. Portiunea asta au fost un adevarat test pentru genunchi. :)

Aici nici n-am oprit si am continuat spre Cheia. Drumul care urca din DN1A spre Muntele Rosu este praf, nu o sa mai vin cu masina pe aici. Erau portiuni mari unde nici macar nu mai exista asfalt. :(

Amuzant a fost ca pe varf i-am zis amicului cu care am fost ca suntem la masina la 17:30 (era 15:12) si am ajuns la 17:27. Era traseu de 4-5h conform indicatoarelor. :)

31.5km in 7:19h (atat era cand am ajuns:P), urcare 1780m si coborare 1620m. Bun antrenament pentru Fagaras, desi in prima zi o sa avem ~40km de mers si diferenta de nivel dubla.. ~3500m urcare.. ce-i drept o sa avem si 12-14h la dispozitie pentru asta.
Viteza medie m-a surpins.. cred ca daca ma cronometrez din Victoriei pana la Universitate nu scot medie de 5.8km/h :))

Profitand de trenul aproape gol :)

Hike route 642942 - powered by Wandermap

Maratonul Medieval Medias 2010

2010-06-26T18:35:00.051+03:00

18-20.06.2010

http://www.m-m-m.ro/

Am asteptat cu nerabadare acest maraton, poate ce mai tare de la noi din tara. Anul trecut am participat pentru prima data si mi-a placut mult totul: atmosfera, traseu, organizare..
Anul asta m-am inscris de cand s-a dat drumul la inscrieri, cu aproximativ o luna inainte. Inscrierea a fost limitata la 400 de locuri. Anul trecut am participat la tura de 50km asa ca anul asta am zis sa ma bag la cea lunga, de 80km.
Desi eram inscris cu aproape o luna inainte nu am apucat sa ma antrenez deloc, ba din contra, am stabilit un record negativ prin faptul ca nu am mers aproape 3 saptamani cu bicicleta. In weekenduri am fost plecat in practici cu facultatea ba la munte, ba la mare, in timpul saptamanii examene. Oricum ma simteam destul de in forma.

Am plecat la Medias de vineri dimineata, cu trenul. Dupa 7h am ajuns in oras. Hotelul unde ne-am cazat era la 200m de gara, iar locul startului tot cam la aceiasi distanta fata de hotel. :)
Ne-am luat in primire camera, am lasat rucsacii si am plecat sa dam o tura de recunoastere pe traseu.

In vagonul de biciclete

Ultimul vagon

Vedere din fata hotelului. Startul se dadea de langa turnul din centrul imaginii

A fost destul de greu sa gasim intrarea pe traseu deoarece nu incarcasem track-ul pe gps, iar de anul trecut nu am mai retinut mare lucru. Stiam ca intrarea pe offroad era imediat dupa o iesire din oras. Am gasit iesirea din oras, dar nu am gasit drumul pe care trebuia sa o luam. Ne-am invartit cativa km pana cand ne-am intalnit cu o parte din organizatori care ne-au indrumat spre traseu.

In ciuda ploilor din ultima perioada traseul era ok, nu era chiar mult noroi. Conta ca se putea merge pe bicicleta. Am urcat prima panta, care este destul de nasoala, am ajuns in varful dealului, am facut cateva poze si cand sa continuam am vazut nori negrii venind spre noi. La cateva minute a inceput sa bata vantul tare si sa picure usor. Ne-am dat seama ca o sa fie o furtuna asa ca ne-am intors in oras. Am gonit mai ceva ca la concurs cu furtuna in spatele nostru. Am ajuns in oras fix cand a inceput ploaia, ploaie care a tinut aproape toata noaptea. :(

Dimineta era ok, prin oras era uscat, iesise si soarele.. dar ma gandeam cu groaza la prima urcare care era destul de abrupta si cu un noroi lipicios. Nici vorba sa mergi pe bicicleta acolo.
Imi montasem pe spate un cauciuc mai ingust, pentru noroi si pe fata unul mai lat ca stiam ca sunt niste coborari pe teren mai dur si aveam nevoie de stabilitate pe fata.
Desi initial ziceam sa ne asezam la start in fata (cum zic la fiecare maraton :P) ne-am trezit iar la coada. A fost un program artistic cu niste cavaleri medievali care a tinut destul de putin. Cand toata lumea era asezata la start noi stateam la barfe pe o scara.

Am zis ca nu-i bai, ca in 80km tot o sa avem timp sa recuperam.
Din cei 400 de concurenti, la tura de 80km erau inscrisi doar 100, restul la tura mica, de 50km.

Stiam de anul trecut ca se fac vreo 3km prin oras pana la iesirea de pe sosea, asa ca i-am dat tare la inceput prin oras ca sa depasesc cat mai multi concurenti pentru ca pe prima urcare avea sa se formeze o mare palnie si vroiam sa fiu cat mai in fata cand se va intampla asta.

Am mers foarte tare, numai cu 35-45km/h depasind cred ca cativa zeci, poate o suta de concurenti. S-a intrat pe poteca care ducea spre prima urcare, prin padure.
Aici incapeau doar 3 biciclisti unul langa altul, dar cam la limita. M-am dezechilibrat putin, unul a cazut din spate peste bicicelta mea si din soc mi-a sarit lantul. Era pe foaia mica si a sarit in interior. Cand am dat sa plec am vazut ca e sarit. In mijlocul drumului nu aveam loc sa-l pun asa ca am incercat sa ma dau pe margine, dar nu am reusit.

Pe la inceputul filmuletului.

Urcau concurenti pe ambele parti unul dupa altul si nu puteam sa ma dau la o parte. Daca incercam sa ma retrag ii faceam sa opreasca si nu era placut la viteza aia mica si in panta sa iti sara unul in fata. Am stat acolo in mijloc cred ca un minut, timp in care au trecut cred ca 50 pe langa mine. Intr-un final am reusit sa ma dau in stanga, am pus lantul, ma urc pe bicicleta, cuplez pedalele si cand sa plec cade unul peste mine si eu nemaiavand timp sa desfac piciorul din pedale cad in stanga, in niste boscheti. Eram plin de nervi.

Ajunsi la portiunea de noroi am luat bicicleta si am inceput sa urc cu ea in spate. Era foarte greu de urcat ca noroiul era lipicios si panta destul de abrupta. Am bagat capul in pamant si am urcat, depasind destui concurenti la alergat la deal cu bicicleta in spate :))
Dupa ce s-a mai domolit panta am incercat sa mai merg pe bicicleta si chiar am reusit sa merg destul de mult pe ea. Cauciucul ingust pe spate facea minuni, nu strangea noroi deloc. Altii erau cu rotile pline de noroi, unii cu lanturile sau schimbatoarele rupte..

Dupa ~12km se ajungea in varful unui deal la un punct de alimentare. Acolo ma intalnesc cu un amic care imi zice sa mergem impreuna. Eu eram sleit de puteri, abia mai mergeam dupa cat m-am zbatut prin noroi. Nu intelegeam de ce sunt asa obosit.
Am mers putin cu el, dar am ramas in urma.. era mult prea in forma pt mine. De atunci, nu l-am mai vazut pana la finish.
Traseul mergea de acum pe dealuri unde nu era noroi, dar aveam soarele care ma batea in cap.
Mergeam foarte prost si nu intelegeam de ce. Nu era vorba de dezhidratare ca bausem chiar foarte multa apa fata de cat beau de fel, mancasem bine dimineata, cert este ca eram depasit de foarte multi concurenti.
Apoi am stat si m-am gandit.. traseul fiind comun in primii 20 si ceva de km pentru ambele ture (de 50 si 80km) am zis ca toti care ma depasesc sunt de la tura mica si e normal sa traga mai tare.
Intr-un final se despart si traseele. Tura mica in stanga, iar cea mare in dreapta. Bineinteles ca in stanga era full de concurenti in dreapta nimic. Am zis ca gata, s-au dus problemele mele, dar dupa vreo zece minute, timp in care am mers singur sunt ajuns din spate de 2 baieti. Unul dintre ei ma intreaba daca sunt ok. Nu am inteles de ce ma intreaba, chiar eram intr-un moment cand credeam ca merg bine. Dupa ce ii zic ca e totul in regula o ia inainte. Incerc sa ma tin dupa el, dar nu rezist decat cateva sute de metri. Aici mi-am dat seama ca nu e chiar ok, ca am ceva.. prea se departa si eu nu puteam sa tin pasul cu el.
Singur e foarte nasol sa mergi ca nu iti dai seama de ritm. Zici ca mergi bine pana cand trece unul pe langa tine si iti dai seama ca nu tu mergeai bine, ci ala.
Dupa calculele mele, la intrarea pe traseul mare eram in prima jumatate a clasamentului.
Dar in 30-30 si ceva de km am fost depasit de foarte multi concurenti si nu am depasit niciunul. :( De fiecare data incercam sa ma incadrez in ritmul celui care ma depasea, dar nu rezistam decat f.putin.
Deja era foarte demoralizant sa vad cum trec toti pe langa mine si eu sa n-am forta sa pedalez. Pentru prima data la un concurs vedeam in fata ochilor un abandon. Viteza medie din momentul ala, de ~11km/h si gandul la ultima urcare pe care o stiam de anul trecut, cea mai nasoala din concurs (~2km lungime, cu o panta de ~20 grade) m-a determinat sa ma gandesc f. serios la abandon. Chiar daca terminam, o faceam in peste 8h (timpul limita). Asa ca zis si facut.. n-am mai tras deloc, chiar am mers foarte relaxat si ma uitam pe gps sa vad unde este urmatorul punct de alimentare, de unde ar fi putut sa ma ia careva cu masina. Am mai facut si niste poze.

Dupa 40km ma ajunge din urma si celallat amic. El era la categoria peste 40 de ani. :)
Am mers impreuna vreo 3km si ajungem la un punct de alimentare in varful unui deal. Aici aflu de la organizatori ca eram pe locul 72 (din ~100). Eu ma gandeam ca sunt printre ultimii. Locul pe care eram era chiar ok, tinand cont ca vreo 20km am mers mai rau decat la plimbare, de multe ori am stat si 5-10min pe loc vorbind la telefon sau jucandu-ma pe gps sa vad pe unde sunt :))
Eram la un pas sa continui, cand vad in spate, venind un nor negru de furtuna. In mai putin de un minut a inceput un vant puternic. Eram 8 oameni acolo si abia am strans cortul organizatorilor (din ala mare, de pus masa sub el). Imediat cum l-am strans a inceput sa fulgere si sa ploua torential cu grindina. Adio concurs... impreuna cu inca 3 concurenti am luat folia de la cort si ne-am infasurat in ea si ne-am bagat sub portbagajul deschis al unui Suzuki Samurai de acolo. Si am stat asa aproape o ora, dar jumate tremurand de frig. Eram in tricou si pantaloni scurti, transpirati si nu erau mai mult de 15 grade afara.. noroc ca aveam la dispozitie de toate: banane, glucoza, suc, apa, energizant. :)
Intre timp am auzit in statia unui organizator ca s-a inchis traseul de concurs, pe cei care au ajuns la anumite puncte de alimentare urmand sa vina sa-i ia cu mai multe masini sa-i duca in oras.
Pe mine si pe inca un concurent ne-a luat un organizator cu alt Suzuki Samurai mai periculos, cu gume de noroi. :)) Am pus bicicletele in spate, pe suport si da-i la vale. Am avut si ceva emotii in masina. Omul nu a mai luat-o pe drum ci a luat-o direct la vale, pe iarba uda. Fugea masina in toate partile pe iarba uda si el tinea cu o mana de volan si cu una stergea parbrizul ca era aburit. :)

Am ajuns cu bine in oras dupa 30minute, unde am auzit ca a fost destul de nasoala furtuna. Dupa mine au ajuns si cateva masini cu concurenti care au abandonat. Cativa totusi au decis sa continue, printre care si amicul care era inaintea mea. Dupa o ora a ajuns si el.
Din cei aprox 100 cati au fost la tura mare, doar 21 au terminat. Primii 10 nu prins deloc ploaie ca au mers mai tare, dar restul au prins-o pe traseu.

Placutele de frana ale amicului care a terminat cursa tocite pana la metal.

Castigatorul la 50km (2:40h) un pusti ungur (din Ungaria :P) de 20 de ani.

Dupa 4:26h ajunge si castigatorul la 80km, Rosioru Daniel

Pentru mine inca este un mister de ce am fost in starea asta, este pentru prima data cand nu am forta sa pedalez desi nu aveam nicio durere, nu eram deshidratat, nu eram obosit, bicileta a mers exemplar in ciuda conditiilor nu tocmai usoare. .Dupa concurs chiar ma simteam excelent, ca si cum n-as fi facut cei 43km.

Un weekend cu 250km

2010-05-27T12:57:00.019+03:00

24.05.2010

O tura scurta prin Ruse. Cu masina pana in Giurgiu si de acolo pe bicle. Am mers ca la plimbare, cu o medie de ~10km/h pe cei 40km cati s-au strans.

Am urcat pe un deal la un turn de televiziune de unde se vedea f.frumos tot orasul, dar la coborare am prins o ploaie torentiala care a durat doar 5-10minute dar suficient cat sa ne faca fleasca.

25.05.2010

A doua zi se anunta o tura mai serioasa. In paduri fiind noroi si profitand de faptul ca tot aveam slickurile pe bicicleta am zis sa ies pe sosea cu un grup de cursieristi :)
Zis si facut.. plecam cu trenul din Bucuresti pana in Ploiesti de unde calare pe biciclete urma sa o luam pe DN1A cu destinatia Cheia.

Fiind 20 de insi nu am mai luat bilete asa ca am pus cate 5Ron fiecare si i-am dat "de-o bere" nashului :)

S-a mers destul de lejer, cu 30-35km/h si desi era urcare am reusit sa tin pasul. A fost chiar un record pentru mine sa merg pana la Valenii de Munte (32km) fara oprire.
Au fost vreo 20 de oameni, dar cu mtb in afara de mine mai era doar unul.

Dupa Valenii de munte a inceput sa ploua, iar inspre Cheia se vedeau nori negri. Am stat cam 30min la adapost pana s-a oprit ploaia.
Surprinzator pe urcari m-am tinut destul de bine, chiar am mers in plutonl fruntas, in spate ramanand destui. Chiar nu ma asteptam sa tin pasul cu un mtb de 11kg cu niste curisere de 7-8kg.

O bijuterie de Colnago de 5000Euro si 6,8kg

Cativa si-au luat inima in dinti si au plecat mai departe spre Cheia pe soseaua uda. Am stat putin si ne-am gandit ce sa facem si impreuna cu doi baieti am plecat in urmarirea primului grup, in urma ramanand jumatate din grup, care nu vroiau sa se ude :)

Am mers cam 10-15km (mai erau 15km pana la Cheia) cand a inceput o ploaie torentiala de ne-a facut fleasca in cateva secunde, spre Cheia se vedeau aceiasi nori negrii asa ca am luat-o inapoi la vale cu viteza. Ploua asa de tare ca trebuia sa tin ghidonul cu o mana si cu una sa sterg ochelarii de apa :P
Am intalnit pe drum alte grupuri care isi luasera inima in dinti si venea dupa noi. Le-am zis ca ploua rau si ni s-au alaturat si am plecat spre Ploiesti.
La coborare nu am mai reusit sa tin pasul cu cei cu care eram si am ramas in urma rau. Eu abia mergeam cu 40-5okm/h si ei mergeau la vale cu 60-70km/h :(

Asa ca am luat-o usurel singur spre Ploiesti, am oprit la mcdonalds sa iau o gustare si apoi vazand ca e abia ora 14 am zis sa o iau spre Bucuresti pe bicicleta.

Gps-ul arata in Ploiesti 101km cu o medie de 26km/h, dar tinand cont ca si urcasem destul e ok

Pe drum m-am intalnit cu un baiat care ramasese si el in urma. Am mers cu el vreo 10km, dupa care s-a dus.. era prea putin 30km/h cat tineam eu pentru o cursiera :(

Singur pe DN1

Pedalam eu linistit si abatut cand ma ajung din urma baietii care plecasera inainte, care ii dadeau tare. Mi-au zis sa stau in spate la trena daca sunt obosit. Dar nici 1km n-am rezistat in urma lor, desi nu era vant deloc, dupa ~140km nu mai puteam sa tin 40km/h. :(

Dupa 2h si ceva dupa ce am iesit din Ploiesti am ajuns acasa.
Gps-ul a inregistrat 169km, cu o medie de 26.4km/h si o diferenta de nivel de ~900m.
Cu acesti 170km, cu cei 40 si ceva din ruse si cu 30-40 km in oras in zilele astea am depasit recordul de km/weekend care era pe undeva pe la 200km. :)

E prima tura asa lunga doar pe sosea, dar surprinzator m-am simtit destul de bine dupa. Nu m-a durut decat putin fundul de la sa. Daca faceam 70-80km pe offroad ma dureau toti muschii corpului.
Oricum cred ca e ultima data cand mai ies cu soselisti.. e tare demoralizant sa fii pe foaie mare, pinion mic, sa ai 40km/h si sa dai aproape in gol, iar cei pe cursiere sa mearga ca la plimbare :)

Prima Evadare 2010

2010-05-18T16:49:00.014+03:00

09.05.2010

Daca editia de anul trecut a reprezentat cu 600 concurenti un record absolut la noi in tara, editia asta nu s-a lasat mai prejos. Desi vremea nu a fost cea mai buna, la start au fost 1300 de concurenti.
Pentru mine a fost al doilea concurs pe anul asta, dupa Arges Winter Race.
Startul s-a dat ca si anul trecut, de la Academia de Politie, traseul de 55km fiind in proportie de 90% acelasi.

Desi am asteptat cu sufleltul la gura si eram destul de bine pregatit, in dimineata startului aveam o stare foarte aiurea, nu ma simteam bine nici fizic (bausem mai mult in weekend si ma rodea stomacul), aveam si o problema tehnica cu bicicleta (schimbatorul de foi era stricat - m-am tot chinuit sa-l reglez, dar nu cobora pe foaia a doua decat daca schimbam direct pe prima si apoi a doua) sa nu mai zic ca am dardait de frig la start ca eram doar in tricou si incepuse sa ploua.
Eram destul de demoralizat si neincrezator.
La start m-am pozitionat mai in fata, adica in primii 2-300. Bineinteles ca am depasit la inceput o gramada prin padurea Baneasa.

Distractia a inceput o data iesiti din padure pe campurile din spatelele aeroportului Otopeni.
Aici iarba uda a inceput sa puna probleme serioase tuturor. Nu treceau 10 secunde fara sa cada un concurent. Eu am reusit sa nu cad niciodata desi i-am dat destul de tare. Am zis fie ce-o fii.. daca cad, o sa cad pe iarba si pamant, nu o sa doara. :)
Si strategia a dat roade, am depasit pe 10km peste 100 de oameni fara sa fiu depasit de nimeni.
Am avut si noroc ca nu am prins noroi mai mult cum au prins altii in spate. Marea majoritate au mers pe langa ea aici si ~500 au abandonat.

La primul punct de alimentare, de la Palatul Ghica (25km) am reusit sa ajung cu o medie de 24km/h. Aici decat am luat o gura de apa si am plecat mai departe. Eram fleasca si plin de noroi, dar imi crescuse moralul si a ma simteam foarte bine,mai ales dupa ce vazusem media de viteza pana acolo :). Eram constient ca o sa termin destul de bine.

Daca pana aici a fost mai de viteza traseul, de aici a inceput sa fie mai tehnic. Prin paduri erau foarte multe shleauri cu apa care te obligau sa opresti daca nu vroiai sa cazi (au fost cativa in fata mea de au cazut fix in baltile cele mai adanci :P).
Cu cat ma apropiam de sfarsitul celor 55km ai concursului cu atat incepuse sa scada viteza medie iar cazaturile incepusera sa se inmulteasca. Terenul era foarte alunecos si multe shleauri. In 8 din 10 incercari de a urca unul cadeai. Deja era foarte enervant incat incepusem sa ma opresc de tot aproape.

Nu am cazut la viteze mari, dar loviturile, in general la picioare incepusera sa ma deranjeze, abia mai pedalam de durere si fiind singur nici nu mai aveam cu cine sa ma alerg si o lasam moale fara sa vreau. Din cand in cand ma uitam la gps si cand vedeam ca abia am 20-22km/h imi ziceam, "hai macar un 25km/h" si ii dadeam tare.. si asa a fost pana la finish.

Si intr-un final ajung in complexul Astoria, la finish, dupa 2:41h de la start, cu o medie de viteza de 21km/h. Foarte bine, tinand cont ca anul trecut am terminat in 3:15h si 19 si ceva media. Sa nu mai zic ca anul asta a fost mult mai greu din cauza ploii.
Ulterior am aflat ca am terminat pe locul 87 la general. Au terminat 802 din 1300 cati erau la start.

Una peste alta sunt multumit de rezultat. Desi obiectivul a fost clasarea in primii 150, in ziua concursului nu credeam ca termin nici concursul la cat de demoralizat eram, dar analizand evolutia consider ca se putea mai bine :)

Pe traseul Primei Evadari

2010-04-11T09:27:00.014+03:00

10.04.2010

http://primaevadare.ro/
Cu o luna inainte de concurs, am decis impreuna cu un prieten, sa facem traseul. Il mai facusem anul trecut de vreo doua ori complet si in rest pe bucati.
Desi la meteo anuntau ploi in weekend, vremea a fost superba, tocmai buna de pedalat.
Cu trackul pe gps ne-am descurcat f. bine.. mici probleme ne-au adus cativa km pe camp unde un idiot a arat si drumul si s-a mers destul de greu.

Primul obstacol. Un gard ce trebuia sarit, pe marginea centurii.

In stanga se vede drumul arat.. asa ca a trebuit sa o luam pe camp.
Noua furca, de care sunt foarte multumit dupa prima tura, dar mai necesita mici reglaje :)

Pauza de masa prin Moara Vlasiei

Dupa aproape 5 h in care am strabatut pe rand padurile Baneasa, Balotesti, Moara Vlasiei si Snagov, am ajuns la Complexul Astoria din Snagov, locul finish-ului la concurs.
Am facut destul de mult, in comparatie cu anul trecut cand am terminat cei 56 km ai concursului in 3h cu o medie de ~19km/h. Dar asta a fost o tura de plimbare, nu de alergat. :)
Am baut acolo la o terasa o cola, dupa care am decis sa ne intoarcem pe sosea, adica pe DN1 :(

Dupa ~70km nu prea mai eram fotogenic.. nu ca altfel as fii fost :))

Nici nu am iesit bine din Snagov ca a si inceput sa picure, dar ne-am dat seama ca nu va fi o ploaie serioasa, deoarece era soare.
Cei ~45 km pe sosea pana acasa i-am facut relativ repede, desi eram super obositi dupa cei 60 km pe offroad. Am mers lejer cu 27-30km/h si in aproape 2h eram acasa.

Pe DN1

Inca 28km.. :)

Datele turei

Roma

2010-03-20T18:57:00.009+02:00

16-19.03.2010

O parte din cele ~1500 poze aici:

http://picasaweb.google.com/florin83/1619032010Roma#

Colosseumul si Arcul lui Constantin

Bocca de la Verita

Spanish Steps

Galeriile Borghese

Curtea de Casatie

Piata San Petro

Bonus: vizita Papei :)

Fontana di Trevi

Pantheon

Forul Roman

Capela Sixtina (cu telefonul pe furis ca era fotografiatul interzis)

Arges Winter Race 2010

2010-02-22T10:43:00.008+02:00

20.02.2010

Primul concurs pe anul acesta avea sa se desfasoare in Padurea Trivale, din Pitesti.
Intrucat locurile erau limitate, m-am inscris de o luna. Nu mai mersesem pe bicicleta din decembrie, dar era un concurs bazat mai mult pe distractie decat pe tras tare pentru un loc bun.

Asa ca am plecat la Pitesti cu noaptea in cap impreuna cu un prieten. Am ajuns acolo, ne-am inscris dupa care am zis sa dam o tura scurta pe traseu.

Ready for race :)

Inca de la inceput traseul a fost criminal. Nici nu puteam sa plec de pe loc. Cauciucul spate era destul de tocit si chiar daca ar fi fost bun nu era potrivit pentru zapada. Era prea subtire, mai mult de noroi. :(
Am facut 2-3km din traseu (5km tura) in aproximativ 45 minute, din care 95% am mers pe langa biciclete.
Era destul de cald afara iar zapada era apoasa, iar in unele zone unde batea soarele mai bine se topise si era noroi.

Se da si startul, profit de bucata de ~300m de asfalt in care depasesc cat de multi pot, dupa care se intra in padure. De aici incepea calvarul.. am impins la bicicleta de mi s-a acrit. Traseul trecea de vreo 2-3 ori printr-un rau destul de adanc care depasea genunchiul in unele zone. In tura de incalzire am ocolit pana intr-un punct unde era mai lat si am putut sa-l sarim, dar la concurs toti o lua de-a dreptul prin el. Nu trecusera nici 10minute de la start si eram fleasca pana la genunchi si apa era sloi (deh... provenita din topirea zapezii).

In prima tura din cele 3 cate erau la categoria mea am mers pe langa bicicleta 90% din traseu, mai luam bicicleta in spinare si depaseam grupuri de 2-3 persoane.
Intrat in tura a 2-a zapada pe traseu in multe zone se transformase in noroi dupa ce a fost calcata de sute de persoane. Am inceput sa stau mai mult in sa, dar nici chiar pe noroi nu aveam aderenta deloc pe roata spate.

Ma uitam la viteza medie (am terminat cu 5.7km/h, dar am avut si sub 5km/h in prima tura) si ma gandeam ca mult mai repede faceam cei 10km pe jos, daca alergam.. scoteam sigur un 7-8km/h. Dupa 1h si 45min ajung la finish dupa cel mai istovitor concurs din cate am participat. Desi a fost cel mai scurt (9km si ceva) conditiile in care s-a desfasurat si lipsa de forma si-au spus cuvantul, am terminat pe locul 53 din 96 de concurenti. :(

Bicicleta Bmw expusa de unul din sponsorii competitiei, Bmw Motor AG Pitesti

Colac peste pupaza mi-am dat seama la sfarsit ca nu imi luasem incaltari de schimb asa ca a trebuit sa mai stau aproape 3 ore la festivitatea de premiere si la tombola ud fleasca la picioare.

Sat Magura

2010-01-26T23:05:00.005+02:00

22-24.01.2010

Eco Biking Cernica

2009-10-31T19:36:00.010+02:00

31.10.2009

Eco Biking 31 Octombrie Padurea Cernica

Primul concurs la care particip de cand cu problema cu genunchiul. M-am inscris la 25km (doua ture de 12.5km) deoarece nu prea imi plac concursurile pe ture si nu cred ca mi-ar fi placut sa trec de 5 ori prin acelasi loc daca ma bagam la tura de 64km. Plus ca nu eram sigur ca ma tine genunchiul 64km in regim de concurs.
Pentru mine drumul pana la Cernica si inapoi a fost mai lung decat concursul propriu zis (26km pana acasa dus-intors :P).
Am plecat dimineata la 8 de acasa, am stat in frig acolo pana la 12 cand a inceput concursul, dar a trecut repede vremea ca am mai stat de vorba cu unu-altu, am mai admirat biciclete, am mai baut un ceai cald..
Cu jumate de ora inainte de start am facut 3-4km din traseu sa vedem despre ce e vorba... destul de mult noroi, dar mai mult pe drumurile forestiere pe unde trec tractoare. In rest era ok ca noroiul era acoperit de un covor de frunze.
La 12:10 s-a dat startul.. ca de obicei m-am asezat la coada (tot zic sa nu mai fac greseala asta ca pierd mult timp depasind).

Am depasit zeci de concurenti pe primii kilometri, dupa care m-am asezat intr-un pluton care mergea cam cu viteza mea.
Am stat peste jumate de tura depasind unu cate unu, dar foarte greu, mai mult pe zonele tehnice decat pe viteza, care nu e punctul meu forte..
In fata plutonului nu se mai vedea nimeni, in spate la fel.. asa ca mi-am propus sa ma desprind din grupul asta. Batalia crancena s-a dat cu cel care era in fata plutonului.. cred ca 3-4km m-am tot chinuit sa-l depasesc. Eram pe o portiune a traseului unde incapea doar o bicicleta pe poteca, daca vroiai sa faci depasiri trebuia sa te bagi prin crengi si santuri.. prea periculos la viteza aia, asa ca am asteptat.. si am asteptat. Pur si simplu mergea la fel ca mine omu. Pana la urma a gresit abordarea unui sant cu noroi si a ramas cu bicicleta infipta acolo si l-am depasit. Si nici nu l-am mai vazut apoi in spate. :)
Am mers mult timp singur si ma uitam pe gps ca imi scazuze viteza medie destul de mult ca nu mai aveam cu cine sa alerg, in ritmul cui sa ma integrez.. :(

Singur intrand in tura a 2-a

Mai erau cam 4km pana la finish si deja in spate vad ca apar niste concurenti.. asa ca incep sa-i dau mai tare, dar se pare ca n-a fost suficient de tare ca pe ultimul kilometru s-a postat unul in spatele meu si il simteam cum vrea sa ma depaseasca. A fost cea mai palpitanta faza din concurs.. eram doar noi doi gonind ca nebunii.. il simteam cum imi sufla in ceafa, ii auzeam toate schimburile de viteze, cu coada ochiului ii vedeam roata fata cand incerca sa ma depaseasca..
Cam un kilometru am alergat cat am putut, simteam ca mi se taie respiratia, dar pana la urma am reusit sa nu cedez si am trecut linia de sosire cu 3 sutimi de secunda inainte celui din spate si aud in statie: "numarul 6, locul 6". Era numarul meu.. dar nu-mi venea sa cred ca sunt pe locul ala.

"filmul"ultimilor zeci de metri.

Ulterior am aflat ca defapt m-am clasat la categoria mea 19-35 ani pe locul 5 din 50 concurenti si 6 la general din ~100 concurenti.
Chiar nu ma asteptam sa termin asa bine, mai ales ca punctul meu forte nu e viteza si asta a fost traseu de viteza, cu cateva portiuni destul de tehnice pe langa lac.

Prin mlastina Neajlovului

2009-10-29T10:33:00.013+02:00

24.10.2009

Tura initiala stabilita era sa mergem pe biciclete pana la Calugareni de unde sa o luam in stanga, spre Comana. Dar dimineata era ceata si destul de frig, asa ca am decis sa nu ne chinuim pe vremea asta pe sosea 32km pana la Calugareni si am luat masina.
Din Calugareni am pornit pe sosea, pe un drum foarte prost spre Comana.

Am intrat in padure sa gasim un cache :P pus de curand intr-o locuinta lacustra.

Trek photosession

Nu am mai facut poze, dar se pot vedea cateva de la ultima tura acolo aici.
De aici am pornit spre Manastirea Comana unde am gasit alt cache si ne-am intalnit cu altii care cautau si ei acelasi cache. :)
Dupa un mic popas in curtea manastirii am pornit spre mlastina Neajlovului, unde se afla alt cache.
Am mers cam 10km pe sosea, pana in drumul national (DN5) pe care l-am taiat.. de aici drumul este extrem de prost. Am mers tot cam 10km pe un drum bombardat si am ajuns inaintea unei masini care plecase cam o data cu noi.
Remorca s-a desprins de tractor, care urcase pe drumul din dreapta pozei. Eu veneam din spate, de unde se vede tractorul din spatele remorcii. A fost tare sa vad remorca venind la vale spre mine... noroc ca mergea usor si am reusit sa evit.

Bikerii locali :)

Dupa ce am iesit de pe drumul ala praf am intrat pe niste campuri, de pe malul Neajlovului. Dupa ~3km am ajuns la locul unde se afla cache-ul. L-am gasit, am mancat la intaltime, intr-un foisor facut intr-un copac si am plecat mai departe.
Am decis sa nu ne mai intoarcem pe drumul ala prost si sa o luam direct prin padure spre drumul national.

Padurea era destul de deasa si salbatica.

Neajlovul trecand prin padure

Dupa ce am bantuit pe niste drumuri prin padure am iesit din ea pe un drum care ducea fix in Neajlov :(

Am mers pe malul lui putin si pana la urma am iesit la un alt drum care ne-a dus spre un drum judetean pe care am mai mers vreo 4-5km si am ajuns exact la podul de la Calugareni.

A fost o tura frumoasa, cu toate tipurile de teren si vreme. De la drum national, la paduri dese, impenetrabile, de la ceata, vant si 4-5 grade pana la soare si temperaturi de peste 20 grade.
Am facut 130km in total (am avut gps-ul pornit si in masina), dintre care aproape 70km pe bicicleta.

Geochaching prin Piatra Mare

2009-10-11T08:36:00.006+03:00

10.10.2009

Planul era sa combinam o tura de trekking cu cautarea de cache-uri. In drumul nostru erau doua, unul la Crucea Caraiman si unul pe Vf. Omu. Nu mai fusesem pe munte de aproape 3 luni, de cand am facut creasta Fagarasului. Eram tare curios cum o sa se comporte genunchiul, desi la mersul pe bicicleta nu prea imi mai face probleme. Dar nu se compara o coborare de pe munte cu mersul pe bicicleta..
Pe la 10 fara un sfert eram in Busteni, in spatele telecabinei, unde incepe traseul spre Cabana Caraiman, pe Jepii Mici. Vremea nu era tocmai potrivita, pe sus era ceata. Am mers o ora si ceva, iar Dan, demoralizat de vreme a decis sa se intoarca (tocmai ce discutam pe drum ca la munte pe vreme urata conteaza mult psihicul, nu fizicul :P).

Bineinteles ca ne-am intors si noi cu el si am decis sa mergem sa cautam cache-uri prin zona Busteni-Brasov.
In drum spre Brasov am vazut pe gps ca sunt multe cache-uri in masivul Piatra Mare, pe la 7 scari, asa ca am facut dreapta la Dambul Morii si am inceput sa cautam pe acolo.
Primul l-am gasit relativ usor, pe drumul spre Canionul 7 Scari.

Urmatorul era conform coordonatelor in canion. Asta se anunta mult mai greu (avea si dificultate 4 stele din 5, iar la teren era la fel, tot cu 4 stele), sa nu mai zic ca zona e full mereu de oameni. Nici semnal gps nu ma asteptam sa fie printre peretii aia de piatra.
Am ajuns la canion.. la intrare scria clar ca e inchis (niste scari rupte), dar cocalarii tot intrau. Am urcat pe prima parte foarte greu din cauza multimii de oameni.. acolo jale.. niste cocalari tipau de parca erau pe camp, altii mancau seminte, unii erau speriati de aproape le venea sa planga, etc..

Am facut cale intoarsa si am zis sa ocolim canionul. Stiam traseul ca mai fusesem acum vreo 2-3 ani.
Am ajuns dupa ceva timp fix deasupra canionului unde am gasit si cache-ul :)

Urmtorul era oarcum aproape si am decis sa mergem la el ca parea usor (dificultate 1, teren 4). Razvan a decis sa se intoarca la masina asa ca am continuat cu Dan. Desi conform gps-ului erau vreo 500m pe drept, am facut jumate de ora si am ajuns in fata unui perete perfect vertical inalt de ~80m pe care erau o gramada de cuie de alpinism.

Langa perete ne arata ca mai sunt 30m pana la cache, deci sigur era deasupra. Era mult de ocolit asa ca ne-am intors. :(
In natura nu prea conteaza asa mult distanta pe drept catre cache.. in oras 500m s-ar face in 5minute, pe munte ii faceam in aproape 1h daca continuam.

Ne-am intors la masina si am pornit catre urmatorul, aflat exact la intrarea in Brasov, la Bunloc.
Asta a fost relativ usor, mai greu a fost de urcat micul deal pana la el, din cauza ca era foarte abrupt (as zice aproape 40% panta) si cu pamant ud.

Spre locul cu pricina

In Brasov nu am mai mers ca deja era tarziu si am decis ca in drumul spre casa sa mai oprim la un cache in Sinaia si inca doua in Ploiesti.
In Sinaia am cautat in zadar, dar nu l-am mai gasit. Dan il facuse mai demult si dupa ce ne-a lasat pe noi sa cautam 10min fiecare centimetru al celor doua tunuri l-a verificat si el. Nu mai era.

In Ploiesti unul era intr-o intersectie mare, unde este Catedrala. Gps-ul ne indica directia inspre un boschete din fata unui magazin non-stop. Era prea mult lume acolo ca sa ne bagam sa-l cautam, asa ca am pornit spre urmatorul, la Muzeul Ceasului. Si asta a fost imposibil de gasit. Era foarte mic, magnetic, prins pe un gard acoperit cu vegetatie.. trebuia sa gasim acul in carul cu fan.
Desi la inceput eram ofticat ca nu am urcat pana sus la Omu, mai tarziu mi-a trecut cand mi-au spus si niste prieteni care fusesera pe platou ca a fost urat, ceata si frig. Oricum adunat am urcat mai mult decat urcam pana la Omu. Genunchiul a rezistat, desi pe coborari nu prea il simteam 100% refacut.

Toate pozele aici.

Cernica

2009-10-09T20:05:00.007+03:00

09.10.2009

Dupa o zi scurta la servici am luat calea codrului, spre padurile Cernica si Pasarea.

Am gasit si doua cache-uri :)

Alarma de bicicleta

Un traseu de aprox 50km frumos, vremea la fel, poate putin prea cald pentru perioada asta.

Datele turei

Toate pozele aici

Pe drumul Manastirilor rupestre

2009-09-21T12:57:00.038+03:00

20.09.2009

Weekendul asta aveam in plan sa ajung la Maratonul MTB de la Tusnad, dar am ajuns in Bulgaria, pe drumul Manastirilor rupestre, impreuna cu Dan si Razvan.
Aveam de luat in calcul doua variante. Sa mergem cu masina pana la Giurgiu, in vama si de acolo pe biciclete, adica ~170km dus-intors, sau sa trecem cu masina in Bulgaria si sa o lasam la Basarbovo de unde incepea practit acest Ciclotraseu turistic. Scurtam traseul la ~120km in acest fel.
Ajunsi in vama la Giurgiu am decis totusi sa lasam masina acolo si sa mergem pe biciclete. Razvan ne-a spus ca nu dormise decat 2h noaptea trecuta si nu crede ca era in stare, dar dupa ce a baut 2 cafele una dupa alta si-a mai revenit. Nu eram totusi convinsi ca o sa putem face toti cei 170km, dar am pornit la drum.
Am trecut vama si ne-am indreptat spre centrul orasului Ruse intrucat Razvan nu mai fusese pe aici.

Orasul destul de linistit, curat, lume putina.. exact cum il stiam.

Nesimtitii aveau nr de Bucuresti de regula..

Am iesit din oras pe drumul spre Basarbovo de unde incepea practic traseul. Pana aici din Ruse sunt ~10km. Dupa cativa km de mers pe soselele lor am ramas surprins de faptul ca masinile care vin din spate nu claxoneaza biciclistii!! La noi trece taranu cu 100km/h si te claxoneaza la 5-10m in spate desi mergi drept. Aici nu.. toti te depaseau frumos, pe contrasens, chiar daca am mers uneori ca nesimtitii pe mijlocul benzii.
Pe aici am atins si cea mai mare viteza cu care am mers de cand am kilometrajul: 61,7km/h
Era o panta dreapta de aproape 1km, cu asfalt bun. Nu mergea mai mult, desi pedalam in gol, si eram in cea mai aerodinamica pozitie posibila.. cu genunchii lipiti de cadru si gura pe ghidon :))
Abia mai tineam ochii deschisi.. oricum o inconstienta pe care n-as mai repeta-o fara casca si ochelari.

Am ajuns in centrul localitatii de plecare, Basarbovo, unde dupa ce am studiat harta am pornit catre primul nostru obiectiv, Manastirea Sfantul Dimitrie de Basarbov, aflata la 2km distanta.
Am facut o scurt tura prin ea dupa care am plecat mai departe.

Drumul continua printr-o vale, gen canion formata de raul Rusenski Lom, un afluent important al Dunarii. Ne aflam deja in Parcul Natural Rusenski Lom..despre care citisem inainte ca este foarte bogat in specii rare. Din totalul de ~100 specii de mamifere care se gasesc in Bulgaria 70 sunt aici.
Drumul a continuat pe o distanta de 15-16km pe marginea raului dupa care am intrat intr-un sat foarte frumos, Krasen.

Aici alte indicatoare ne aratau directia pe care am urmat-o si dupa 1km si ceva am ajuns la o groapa de gunoi :))

Nu mai stiam incotro sa io luam ca trecusem deja de vreo 2 intersectii pe un camp. Am studiat GPS-ul si am luat-o pe un drum care era in directia urmatoarei comune unde trebuia sa ajungem.
Portiunea asta de ~6km nu prea mi-a placut deloc.. s-a mers pe un drum facut de tractoare pe niste campuri arate.

Am ajuns pana la urma la o sosea si am mai continuat 2-3km pana in Straklevo. Aici am gasit din nou indicatoarele, venind de pe o ulita a satului.. naiba stie cum se ajungea acolo. :D

De aici a urmat o portiune de 10km de sosea excelenta. Nici o groapa nu am vazut desi era un drum mai secundar. Dupa o gramada de urcari si coborari am ajuns la Nisovo. Satul foarte frumos, dar pustiu, defapt cum erau majoritatea satelor prin care am trecut.. in unele nu am vazut nici o persoana macar.

Iesirea din sat ne intampina cu o panta destul de grea.. am mers ce am mers si dupa vreo 3km de urcat in continuu ne-am oprit si am decis sa ne intoarcem. Ne-am dat seama ca nu avem cum sa facem traseul complet.. insemna sa mai mergem inca ~2h doar dus. Deja era tarziu si nu era tocmai placut sa ne intoarcem pe intuneric.

Facusem putin peste jumatatea traseului pana atunci.

Am mancat niste mere foarte bune de prin Nisovo si am pornit inapoi.

La furat de mere

Gasise Dan pe GPS un drum de vreo 35km care ne ducea in Ruse direct, fara sa mai intram prin sate sau pe forestiere. Deci mai aveam cam 45km cu drumul pana in Giurgiu.
A urmat o urcare destul de nasoala de cativa km care pe mine m-a cam rupt. Genunchiul incepuse sa ma doara, macasem si vreo 2-3 mere cu pofta si nu prea mi-au picat bine asa ca am ramas in urma. Ei se departau vanzand cu ochii. Nu prea mai aveam ambitie sa tin ritmul cu desi nici corpul nu ma ma ajuta. Nici nu ma mai uitam in fata sa vad cat mai e.. pedalam cu capul in pamant. Ajunsesem sa stau cu ochii tintiti in kilometraj incercand sa nu scad ritmul sub 9km/h (nu stiu cum stabilisem fix viteza asta) Dupa cateva zeci de minute de chin pt mine ii vad in fata pe stanga opriti. Clar era pauza de masa :D

Asa erau drumurile

Am mancat 2 sanvisuri si am pornit la drum. Aici am observat ca nu mai aveam apa deloc nici eu nici Razvan si mai erau 35km de drum, dar el macar nu avea dupa ce sa bea ca nu a avut nici mancare :)) Tot drumul mancase numai fructe..mere, nuci, macese, struguri. :)
Imi trecuse si mie perioada nefasta si am inceput sa-mi reintru in ritm.
Am intrat pe drumul european care duce spre mare. Asta era tare aglomerat, dar nu am avut probleme. Am ajuns in Ruse relativ repede desi nu am mai mers asa bine ca in prima parte a zilei cand eram mai proaspeti.

Dupa un popas de 15min intr-un parc din Ruse am continuat drumul spre Giurgiu unde am ajuns pe la ora 19.

O plaja pe malul Dunarii

A fost o plimbare pe cinste, cu siguranta o sa mai mergem, mai ales sa terminam traseul asta, dar data viitoare o sa mergem cu masina pana la Basarbovo intrucat e greu de facut 170km intr-o zi, mai ales cu toate urcarile si coborarile de pe traseu.

Datele traseului

Toate pozele aici.

Comana

2009-09-13T19:21:00.010+03:00

13.09.2009

Impreuna cu Dan am decis sa mergem weekendul asta pana in Parcul Natural Comana, aflat la 35km de Bucuresti.
Desi vroiam sa mergem pe biciclete pana acolo vremea innorata de dimineata ne-a facut sa mergem cu masina pana in Comana de unde urma sa ne plimbam cu bicicletele prin Parc.
Am plecat la ora 10 din Bucuresti, dupa 35-40minute am ajuns acolo. Am lasat masina in curtea Manastirii si am plecat pe biciclete spre Parc.

Drumul in jurul parcului este destul de rupt.. dar noi l-am lasat in urma si am intrat pe un drum forestier.

Dupa putin timp am ajuns la Fantana cu Nuc.
De aici am intrat prin stufaris pe niste pontoane rupte catre locuintele lacustre.
Se zice ca aici s-a filmat si un episod din Xena.. :)

De aici am pornit pe alt traseu, banda albastra, spre...nu mai stiu unde :))

Drumul lat se opreste brusc cu o zona unde era surpat pamanatul.

De aici traseul continua prin padure pe un drum mai prost, mai mult de picior. Taie de vreo doua ori un rau si intr-un final dupa cativa km ajunge de unde am plecat.
Dupa 20km de plimbare printr-o zona superba, care sincer nici nu stiam ca exista, ne-am intors la masina. Am pus bicicletele pe ea si am dat o tura in jurul manasitrii, in spatele careia curge raul Neajlov.

Creasta Fagarasului.. de data asta in totalitate

2009-08-19T18:05:00.029+03:00

14-19.08.2009

Dupa esecul de anul trecut, am analizat toate cauzele lui si am incercat sa iau masuri. Cea mai mare problema a fost anul trecut greutatea rucsacului care a avut 25kg (cantarit inainte de plecare). Am incercat anul asta sa fie cat mai usor posibil. Am luat si pana un sac de dormit de 2 lei in locul celui bun si gros doar sa economisesc jumate de kg. Inainte de plecare l-am pus pe cantar: 15kg!!!.. asa mai merge :D
Desi cu 1-2 luni inainte de plecare eram pe lista in jur de 4-5 persoane, cu o saptamana inainte s-a definitivat lista: decat eu si Tavitza!! :D
Alta problema a fost cu plecarea.. anul trecut am avut tren direct pana in Talmaciu din Bucuresti. Anul asta nu mai circula trenul ala, ba mai rau. nu erau decat 3 trenuri care ajungeau acolo pe zi, toate personale care se luau din Brasov dupa ce trebuia asteptat cateva ore in gara dupa ce ajungeam cu cel din Bucuresti. Doua dintre ele ajungeau la ora 5-6 seara in Talmaciu, deci nu erau de luat in calcul pt ca nu aveam unde sa dormim acolo si nici nu apucam sa urcam cine stie ce, nici de padure nu treceam pana se intuneca. Al 3-lea tren pleca din Bucuresti la 21:30, ajungea in Brasov la 0:40 de unde la 2:20 trebuia sa luam personalul spre Talmaciu. A parut cea mai buna alegere.

Dupa servici am fost la cumparaturi, am facut bagajul si seara am plecat cu Cata in Ploiesti ca tot mergea si ea acolo. Trenul a plecat la 22:15 din Ploiesti. Am ajuns cu o oarecare intarziere in Brasov, tocmai bine sa nu stam in gara atat de mult.

In gara jale.. parca era o adunatura de boschetari! Erau zeci de pescari, tigani, navetisti, oameni fara adapost care dormeau pe acolo pe banci, pe jos.. peste tot.
Ne-am gandit ca doar nu o sa avem noi "norocul" sa urce toti astia in trenul nostru care noi ne gandeam ca o sa fie gol si o sa dormim. Am iesit afara pe peron, am luat cina, Tavitza si-a facut un ceai.

Vedem pe linia 1 unde trebuia sa vina trenul nostru un tren cu 3 vagoane, care arata jalnic. Era cu aproape 40min inainte sa plece, am zis ca nu e al nostru, ca doar nu o trage cu atat timp inainte. Toti oamenii de care spuneam mai sus se reped spre el. Trece timpul, vad ca trenul ala nu pleaca si se face ora cand trebuia sa vina al nostru asa ca merg la el si intreb nasul daca e trenul spre Talmaciu. Nasul era cam mort de beat (la 2 noaptea) si imi zice ca ajunge si la Talmaciu, dar ca nu stiu unde trebuie sa iau autobuzul. Am dat o tura pe langa tren sa vedem daca e vreun compartiment liber unde sa putem sta. Nimic! Am mai dat o tura sa vedem daca e vreun compartiment cu oameni mai normali! Nimic! Toti "boschetarii"din gara erau in trenul asta.
Vazand asta am zis ca sa mergem sa luam un microbuz sau ceva de genu, dar nu cred ca gaseam la 2 noaptea asa ceva. Ne-am luat inima in dinti si am urcat in tren.. Peste tot intunerc, zeci de undite, mirosuri care mai de care mai ciudate, compartimentele aratau ca si cum nu ar fi mai fost curatate de ani de zile.. Gasim intr-un final un compartiment cu 3 persoane in el. O baba, un tip si o fata. Noi facusem planul ca o sa dormim in trenul asta 2-3 ore.. ce sa mai dormi! Trenul a avut intarziere inca din gara.. in loc sa plece la 2:20 a plecat la 2:45. Fiind personal, pana unde trebuia sa coboram trenul oprea in toate statiile, adica nici mai mult nici mai putin decat 28 la numar pe 130km!!
Am incercat sa dorm putin, dar nici o sansa... baba din compartiment sforaia ca dracu, nici nu mai auzeai zgomotul de rulare al trenului cand sforaia ea.
In Fagaras coboara fata de care ziceam mai sus si ma intind si eu pe bancheta. Adorm instant, dar sunt trezit in 30min de nasul care ne zice ca o sa coboram la prima de unde urmeaza sa luam niste autobuze, intrucat trenul nu merge inainte ca e un pod rupt. Am coborat, ne-am ingramadit intr-o rata cu toti pescarii si am plecat spre Porumbacu parca, in jur de 10-12km..

Nu am mers mai tare de 50km/h cred ca facea ca dracu masina.
Era f.amuzant cum venea nasul in autobuz sa ceara biletele de tren.. marea majoritatea a pescarilor nu aveau asa ceva.. ii dadeau nasului 1-2ron direct in vazul tuturor iar el ii lua de parca era ceva normal :))
Dupa un timp ma trezesc cu o lovitura puternica in cap. Nu mi-am dat seama ce s-a intamplat, am zis initial ca s-a desprins placa de sus de unde se pun bagaje, dar nu.. era o masa plianta din lemn cu marginea din metal!!! M-am ales cu ditamai cucuiului si o zgarietura in frunte si cu multe stele verzi.

Dupa vreo 20min ajungem intr-o gara de unde trebuia sa luam iar trenul spre Talmaciu. Tot un tren din asta jalnic, dar macar am stat la clasa 1, dar tot a cocina de porci arata..Majoritatea pescarilor au coborat cu o statie inaintea noastra, intr-o localitate pe unde trecea Oltul.
Cu asta am mers vreo 30min si ajungem intr-un final in Talmaciu, cu o intarziere de vreo 20min, ceea ce nu e mult. Fix inainte sa coboram ne intreaba un navetist unde mergem. Ii spunem ca la Talmaciu si apoi la Turnu Rosu si ne spune ca trebuia sa coboram cu o statie inainte, la Podul Olt, ca ne lasa trenul la 1km de Turnu Rosu... asa o sa aveam 7-8km de mers pe jos. Naspa, dar n-am stiut.

Ziua 1 - 15.08.2009

La ora 6 pornim la drum. Pe drum doar cateva masini, am incercat sa facem autostopul, dar nu ne-a luat nicuna. Aveam chef de mers in ciuda tuturor pataniilor si a faptului ca eram treaz de aproape 24h. Facem cei 7-8km in o ora si ceva.

In Turnu Rosu oprim la un magazin sa luam niste paine. Eu asteptand afara ma intreaba un localnic unde mergem..ii zic ca pe creasta (nu stiam exact unde vroiam sa ajungem.. ma gandeam ca la un moment dat oboseala o sa-si spuna cuvantul si o sa oprim pe undeva). Imi zice.. "ohoo.. pana la Suru (primu varf de peste 2000m) mai sunt vreo 7 ore de mers" (a fost tare ca exact atat am facut :P) Daca ar fi aflat el ca am mai mers 5h inainte de la Suru... :D
Am mers pe un drum forestier 3-4km pana la Manastirea Turnu Rosu.

De aici drumul continua cu o urcare f.abrupta prin padure. Intre timp a inceput sa se faca frig, s-a lasat ceata si a inceput sa picure.. ce mai, o atmosfera foarte demoralizanta de iti venea sa te intorci acasa.

Dupa 2h am lasat padurea in urma si am iesit in golul alpin pe unde am mers timp de mai multe ore prin ceata, fara sa vedem mai nimic.
Pe mine incepuse sa ma doar talpa. Am un tic nervos sa imi rup pielitele pana la sange aproape. Exact din cauza asta m-am intors anul trecut cand am incercat sa fac creasta. De data asta aveam doar la un picior si era o rana destul de mica. Oricum eram hotarat sa termin chit ca mergeam intr-un picior si faceam 1 saptamana. Timp aveam la dispozitie :)

Cu cat inaintam ceata a inceput sa dispara, a mai iesit soarele.. partea buna e ca nu a plouat. Era o vreme tocmai buna de mers.. racoare si fara soare sa te bata in cap. Nu simteam nici o oboseala, parca eram trezit de 2h, nu de aproape 30h.

Initial am zis sa oprim la lacul Avrig, dar vazand ca avem chef de mers si era destul de devreme (ora 17) am decis sa trecem de lac si sa mergem dupa Vf. Scara, in saua Scara unde sa campam. Erau vreo 3h de mers, ajungeam fix la ora 20 dupa calculele noastre, la timp cat sa punem cortul pana se intuneca.

Bineinteles ca am facut mai putin. Am pus cortul, s-a ridicat si ceata, am avut priveliste superba.

Am mancat si am adormit pe la ora 21. Bineinteles ca am adormit instant si ne-am trezit pe la ora 8..
Timp de mers 45min pana in Ploiesti cu masina, 3h cu trenul pana in Brasov, 1h in Brasov asteptat in gara, 3h si ceva cu trenul urmator si rata, 14h de mers pe munte.

Ziua 2 - 16.08.2009

Dimineata am luat o decizie vazand ca ne miscam bine: ce-ar fi daca am face creasta in 4 zile in loc de 6 cat planificasem initial. Asta insemna mers destul de tare si multe ore pe zi, in jur de 12..

Pe post de cioban

Am pornit tare, am ajuns intr-o ora pe Vf.Serbota de unde incepea portiunea cea mai dificila din traseu, Custura Saratii. Anul trecut ne-a luat destul de mult sa trecem de ea. Acum era si multa ceata, pe alocuri erau stanci umede asa ca am decis sa o ocolim. Traseul de ocolire pe banda galbena cobora tocmai in Caldarea Negoiului si apoi urca in creasta inapoi fix unde se termina custura. Citisem inainte de traseul asta cum ca n-ar fi f.bine marcat.. asta ne mai lipsea pe ceata aia. Am coborat in caldare.. pana aici marcajul excelent, de aici.. pauza :(

Custura Saratii

Nu inteleg de ce, ca sunt atatea pietre mari unde se putea pune marcajul. Am avut noroc ca s-a ridicat ceata si am vazut oarecum directia in care trebuia sa o luam. Am continuat de-a dreptul prin caldarea stancoasa si dupa aproape o ora am iesit fix la un indicator.

Am urcat apoi pe creasta de unde a urmat ascensiunea pe Vf. Negoiu, al 2-lea ca inaltime din Romania.

Sus ceata, nu prea am vazut mare lucru asa ca am continuat coborarea spre lacul Caltun, ocolind Strunga Dracului pe care am facut-o anul trecut.

Am luat-o pe Strunga Doamnei care este putin mai lunga, dar mai putin periculoasa.

La lac am ajuns in jur de ora 15 si am pornit spre Balea.

Lacul Caltun

Pana acolo a trebuit sa urcam si apoi sa coboram Vf. Laitel (f. enervant varful asta), a fost o portiune cu lanturi care ocolea Vf. Laita si apoi se mergea spre Vf. Paltinu unde deja am inceput sa vedem lume multa care urca de la Balea Lac.

Urcarea pe Vf. Laitel
La picnic pe creasta

Caldarea Balea

Deasupra Lacului Balea

Lacul Capra

Am mers pe creasta pe deasupra lacului si am coborat la Lacul Capra unde am si pus cortul.

Era ora 19:30. A fost ziua in care am mers cel mai putin, aproape 11h, dar si cea mai grea d.p.d.v al traseului as zice. Deja incepuse sa ma doara genunchiul drept care in ultima luna m-a durut dupa aproape orice tura mai serioasa cu bicicleta.

Ziua 3 - 17.08.2009

Plecam mai devreme, pe la 8:30. Aveam de mers conform indicatoarelor pana in Fereastra Mare a Sambetei in jur de 12h.

Am mers bine, in mai putin de o ora eram in fereastra Zmeilor.

A urmat zona "la 3 pasi de moarte" dupa care s-a urcat putin si am ajuns la monumentul Nerlinger.

Lacul Buda
Monumentul Nerlinger

Aici ne-am intalnit cu 2 nemti care veneau de la cabana Podragu. Ei vroiau sa ajunga pe Vf.Moldoveanu, dar cand au urcat in creasta au luat-o in directia opusa si asa s-au trezit aici :))

A urmat apoi o porioada in care s-a ridicat ceata si am vazut cat de cat in jur, zona era noua si pt mine ca nu mai fusesem pe aici ci pe un drum care ocolea creasta. Am urcat pe Vf. Mircii apoi am coborat spre lacul Podul Giurgiului. O coborare destul de abrupta care daca nu aveam betele nu stiu cum o coboram pt ca genunchiul nu ma ajuta deloc la coborare. La urcare nu ma durea absolut deloc, pe cand la coborare era jale..

Lacul Podul Giurgiului

De aici am urcat putin si am ajuns in Saua Podragu. Am facut o pauza de masa, ne-am despartit de cei 2 nemti si un israelian cu care mersesem pana aici si am continuat drumul impreuna cu un baiat, roman, care venise singur sa faca creasta.

Lacul Podragu

Venise cu o zi inaintea noastra si urma sa mai stea inca una, adica fix 6 zile, cum vroiam noi initial sa facem creasta, defapt cum se face in mod normal. :) In mai putin de 2h eram la baza urcarii pe Vistea Mare. Acolo l-am intrebat pe unu care statea sa se odihneasca cat e pana sus. Ne zice 1-1:30h. Am ras in gandul meu ca stiam drumul, e destul de greu, dar nici chiar atat. Mi-am propus sa-i dau tare sa vad cat scot. Pana sus am facut 12minute cu o singura oprire :)

Vistea Mare 2527m

Am lasat rucsacii aici si am pornit pe traseul de 15min catre vf.Moldoveanu. Am avut noroc si s-a ridicat si ceata, am vazut peisajul complet de la 2544m altitudine, de pe "Acoperisul Romaniei".
Am intalnit si un fenomen destul de ciudat si rar, numit spectrul Brocken. In poza nu a iesit chiar asa bine cum se vedea in realitate.

Vf. Moldoveanu 2544m

Spectrul Brocken

Am stat vreo 30min sa facem poze, sa dam telefoane acasa dupa care ne-am intors pe Vistea Mare - 2527m - al 3-lea varf ca inaltime din Romania, am luat rucsacii si am continuat drumul spre Fereastra Mare unde aveam de gand sa campam. Coborarea pe partea cealalta a Vistei mi-a pus genunchiul iar la mare incercare.. mai mult taram piciorul dupa mine sprijinindu-ma in bete.

Acoperisul Romaniei in ceata

Am mers vreo 2-3h si am ajuns la o turma de oi. La sfatul ciobanului am coborat intr-o vale unde am pus cortul. Ne-a arata si de unde sa luam apa. Fereastra mare era la 30min de noi, dar acolo nu aveam unde sa campam.

Am reusit sa facem portiunea asta cam in 11h, desi am avut cateva opriri mai lungi.

Ziua 4 - 18.08.2009

Se anunta cea mai lunga zi, erau conform hartii 13h de mers pana in Plaiul Foii de unde avea sa ne ia cu masina tatal lui Tavitza. Ne-am trezit mai devreme, pe la 6 si ceva, dar cand sa ies din cort am observat ca nu prea pot sa indoi genunchiul. Cu greu am iesit, am facut cativa pasi, dar abia mergeam pe drept fara rucsac. :(
Am aplicat un tratament cu Reumalin, am pus o fasa si dupa o ora am plecat, reusind sa pasesc.
Pana in Fereastra Mare am facut vreo 20min. De acolo am pornit spre Curamtura Zarnei - 3h. Pe drum m-am trezit langa mine cu un caine, nici nu l-am simtit, pur si simplu a aparut din ceata. :D

Sub Vf. Cheia Bindei era un indicator "Plaiul foii 14h"... WTF!?!?!?

Conform hartii erau 3h pana la Zarna si 10 de la Zarna spre Plaiul Foii. Pana aici facusem deja vreo 2h si ceva. Asta era.. dupa niste calcule in mare ajungeam pe la ora 12 noaptea.
Dupa ceva timp s-a ridicat si ceata de tot.
Am putut vedea si Vf. Moldoveanu pentru ultima data in tura asta.

In spate se inalta maret Trapezul Vistea-Moldoveanu

Am trecut pe langa ultimele varfuri mari ale Fagarasului, Dara si Urlea. De aici spre Zarna traseul s-a schimbat in totalitate.

Lacul Urlea

Refugiul din Curmatura Zarnei

Era un mare platou la 2000-2200m pe care mergeai pana te saturai. La Refugiul de la Curmatura Zarnei am mancat si am pornit iar prin ceata spre Curmatura Bratilei.

Iarasi ne-a indus in eroare harta.. conform careia in tot drumul pana in Plaiul Foii erau de urcat doar 590m insumat.. de unde, am urcat in draci. Eu nu ma plangeam ca imi doream urcari, pt mine coborarile erau criminale.

Dupa ce am trecut de Curmatura Bratilei ne-am intalnit, prin ceata cu un grup. Ne-au atentionat ca urma o turma de oi cu multi caini destul de agresivi si cand au auzit unde vrem sa ajungem ne-au zis sa stam calmi ca nu avem timp azi.

O mica pauza de odihna

Asa ca am marit pasul.. am ajuns si la turma aia de oi cu cainii rai de care ne povestisera grupul, dar i-a calmat ciobanul instant. Am stat putin de vorba cu el si ne-a redat optimismul spunand ca avem timp sa ajungem pana seara la Plaiul Foii.
Am continuat drumul care de acum se transformase numai in coborare. Ajungem la un semn conform caruia mai erau 4h pana in Plaiul Foii. Stiam ca de la Cantonul Rudarita (2h) urma un drum forestier de 10km unde daca aveam noroc putea sa ne ia cineva cu masina.

Lacul Pecineagu si in spate de tot Masivul Piatra Craiului

De aici drumul a continuat prin padure, o padure tare nasola.. multe zone cu defrisari unde nu se vedea marcajul, alte zone cu brazi tineri unde la fel, nu se vedea marcajul. Am mers incet cautand marcajele.

Dupa aproape 2h, timp in care trebuia sa ajungem la Cantonul Rudarita conform indicatorului de mai sus, de la intrarea in padure gasim altul. Canton Rudarita - 1.5h..ciudat.. ca de altfel f.multe marcaje intalnite in ziua de azi, cu timpi parca pusi din burta.
Ma rog, de aici drumul a continut in jos, spre o vale prin padure. A fost o coborare destul de inclinata care a fost un chin pt mine. As fi urcat-o de 3 ori daca trebuia, dar sa nu mai cobor.

Intr-un final, pe la ora 19 ajungem la drumul forestier. Mai aveam pana la Cantonul Rudarita ~2km de forestier si apoi inca 10km pana in Plaiul Foii, adica ajungeam pe la ora 21. Am facut o pauza scurta dupa care am pornit la drum. La Canton ne-am intalnit cu o dubita cu 4 insi cu biciclete si inca 3 turisti, straini langa. Nici macar nu am intrebat daca ne iau si pe noi ca erau deja 7 insi.

Dupa cateva sute de metri ne trezim cu dubita in spate si ne intreaba daca mergem la Plaiul Foii. Erau 2 care mergeau pe biciclete inainte, iar ceilalti 2 in spate cu masina. Ii luasera si pe cei 3 turisti straini. Pe noi ne-au bagat la portbagaj. Ne-au dus cam 7-8km.

Piatra Craiului

Marcaj care continua de aici de-a lungul crestei pana in Valea Oltului.. ~90km

Cu albastru e marcat traseul pe care l-am facut.

Ultimii km au trecut imediat. La ora 20 eram in Plaiul Foii unde ne-am imbarcat in masina si am plecat spre Ploiesti. Aveam tren la 23:14 pe care trebuia sa-l prind. Urmatorul era la 4 si ceva sau 1:30 in Ploiesti Sud.
S-a mers bine pana prin Busteni-Sinaia unde am dat de zeci de tiruri care mergeau cu 20 la ora. Deja imi luasem gandul de la tren cand am vazut ca mai erau 40min si eram in Sinaia, dar drumul s-a eliberat si am ajuns la 23:15 in gara. Speram sa aiba o mica intarziere trenul, dar cand ajung la casa de bilete vad intarziere ca nu era chiar mica, ci de 95min :(
Ce sa fac.. am luat bilet si am asteptat in gara sa vina trenul. A venit totusi mai devreme cu 10min fata de cat avea intarzierea :))
Drumul pana la Bucuresti l-a facut repede, in 40min. Am stat si la clasa 1.

Tot drumul m-am gandit cum naiba ma dau eu jos din tren cu genunchiul praf. Pt mine era o mare problema. Nu ma puteam ajuta de bete cum am facut-o pe munte. Pana la urma am reusit sa cobor relativ usor. Era ora 2.. mergeam de la ora 7 si ceva dimineata, dar in afara de genunchiul cu probleme nu simteam nici un fel de oboseala.
Urmatorul obiectiv este sa fac creasta in 2 zile, dar fara rucsac ci cu un ghiozdanel mic cu cazare la o cabana. Dar asta la anu.. pana atunci mai e mult.

Toate pozele aici

O tura scurta pe platoul Bucegilor

2009-07-25T12:44:00.006+03:00

Am plecat sambata dimineata impreuna cu fetele cu destinatia Sinaia - Cota 1400.
Eu mi-am luat bicicleta ca nu ma atragea in mod deosebit statul la plaja pe o patura pe munte o zi intreaga :D
La cota 1400 am vrut initial vroiam sa urcam spre Cota 2000 pe jos, dar nu am rezistat tentatiei si am luat telescaunul.

Am ajuns pe la ora 12 sus, la Cota 2000 unde era destul de racoare.
M-am pregatit de tura, am lasat fetele acolo pe patura si am plecat. Ma gandisem sa cobor la Piatra Arsa apoi pe drumul de masina pana la Babele si de acolo pe platou pe traseul turistic pana la Vf. Omu. Traseul se facea pe jos in ~5h conform indicatoarelor.

De la cota 2000 am coborat mai mult cu bicicleta in spate deoarece traseul turistic era f.abrupt. Intr-un final am luat-o pe drumul de masina care ducea la Piatra Arsa, dar vazand in zare o turma de oi cu multi caini, care erau fix pe drum am decis ca sa o iau iar pe traseul turistic care era destul de accidentat.

Pe traseul turistic

Ajuns la Piatra Arsa am pornit pe drumul de masina care urca la Babele. Am ajuns in mai putin de o ora acolo. Aici agitatie mare. Am stat sa fac 2-3 poze si am plecat mai departe spre Omu.

Conform indicatoarelor erau 2-2:30h de mers.. eu am facut in jur de 45min, desi au fost zone in care am carat in spate bicicleta.

La intersectia traseului de iarna cu cel de vara care duc spre Omu am decis sa o iau pe cel de vara care este mai drept si nu mai urca. Am mers destul de incet ca era o poteca ingusta si f.multi oameni. Spre surprinderea mea, toti imi faceau loc sa trec.

Varful si cabana Omu

Valea Cerbului

Ultimele sute de metri spre Omu le-am parcurs impingand la bicicleta. Era prea abrupt si multe pietre. Incepuse sa ma doara si genunchiul drept la care cred ca am o probleme pe la ligamente. Weekendul trecut dupa o tura de 105km pe plat m-a durut ingrozitor, pe final abia mai pedalam. Am facut pauza de vreo 3 zile fara sa merg cu bicicleta, dar se pare ca nu a fost suficient. Asa ca am decis sa nu fortez in zonele accidentate pe urcare.

Pe varf am stat vreo 10 minute, am facut poze de jur imprejur si am plecat.

La intersectia drumului de vara cu cel de iarna am decis sa o iau pe cel de iarna, pe sus. Nu mai aveam deloc apa si stiam ca pe acolo era un izvor. Nu l-am gasit :( Drumul a fost liber, nici tipenie de om pe acolo. Pe ultima portiune se cobora pe niste pietre mari si pamant care fugea de sub roti.. era sa iau mai multe trante aici asa ca am inceput sa cobor pe langa ea ultimii zeci de metri.

In stanga drumul de vara pe care venisem, inainte cel de iarna.

Pana aici facusem de pe varf 20min, desi am mers f.incet din cauza drumului f.accidentat.

La babele nici nu am mai oprit si am luat-o la vale pe drumul spre Piatra Arsa pe unde venisem.
Intre timp frana fata a inceput sa faca figuri, nu prea mai tinea deloc. M-a mancat pe mine in fund acum 2 zile sa ii schimb lichidul si sa o aerisesc fara kit-ul de aerisire.. rezultatul: aer ramas pe circuit=> frana care nu mai tinea aproape deloc. Am mers destul de tare pe pietrele alea (top speed 43.3km/h :P) doar cu frana spate care la fiecare apasare bloca roata si ma duceam saniuta. Ma gandeam ca nu ajung inapoi fara sa iau macar o tranta.

Ei bine n-am luat pe pietre la viteza si am luat pe iarba la 10-15km/h :D
Am vazut in fata o gropa, nu mi-am dat seama cat de mare e si am pus frana fata.. s-a blocat roata spate si s-a dus pe lat inainte si eu am cazut in cot :D

Ajuns la baza varfului unde se aflau fetele (cota 2000) am zis sa nu mai ocolesc si sa merg direct la ele de-a dreptul pe munte, cu bicla in spate. Nu m-au obosit cei 27km si 4h de mers cu bicicleta cat m-a obosit urcarea direct pe munte. :(

Ajuns la ele am mancat, am baut apa (venisem de la Omu fara sa beau deloc apa) si am plecat in partea cealalta a versantului spre Cota 1400, pe jos. am mers pe jos, de-a dreptul pe sub telescaun fara sa o mai urmam traseul. Abia am ajuns jos cu bicicleta.. am jurat ca nu o mai iau vreodata cu bicicleta de-a dreptul pe munte, indiferent ca e coborare sau urcare. Nu din cauza ca este grea (~13kg) ci din cauza ca este incomoda rau.

Maratonul Medieval Medias 2009

2009-06-20T14:48:00.001+03:00

Maratonul Medieval Medias 2009

La ora 8 ne-am trezit, am pus numarul de concurs si profilul traseului de 50km la care m-am inscris pe bicicleta si am plecat catre Medias la concurs. Fiind cazati la o pensiune care se afla la 5km de oras pe un deal am zis sa fac incalzirea pana la start pe bicicileta, asa ca am suit pe ea si i-am dat tare la vale.

Ajunsi acolo am mai stat trei sferturi de ora pana sa se dea startul. De data asta m-am asezat si eu pe la mijlocul plutonului, nu ca de fiecare data cand ma bagam la coada :)

Coloana destul de mare.. ulterior am aflat ca au fost 306 concurenti inscrisi.

Prima portiune din concurs se mergea prin oras in spatele masinii de politie. S-a mers mai incet pret de 4km cat tinea asfaltul, apoi s-a intrat pe offroad. Studiasem de acasa graficul traseului si am vazut ca incepea cu o urcare destul de grea (16%) si am tras putin mai tare. Am mers cat am putut pe bicicleta, apoi am intrat in randul celor care impingeau la ele.
Dupa urcarea asta s-a iesit din padure. De aici se vedea foarte frumos udneva jos si departe Mediasul. Deja multi incepusera sa se opreasca sau sa se lase la bustul gol din cauza caldurii (cam 30grade). Primul punct de alimentare a picat f.bine deoarece bausem toata apa cu care plecasem in bidon. De aici traseul nu a mai avut urcari asa lungi si abrupte. Am studiat profilul traseului in timp ce urcam anumite pante (oricum mergeam incet) si am vazut ca pana la punctul de alimentare 2 nu prea mai sunt multe urcari, iar de la al 2-lea la al 3-lea e practic doar coborare, asa ca am decis sa nu mai opresc la cel de-al 2lea, care urma. Zis si facut.. apa aveam, am mancat pe drum 2 banane si niste glucoza pe care le luasem de la primul punct de alimentare.

Pana in punctul de alimentare 3 drumul mergea 6-7km pe sosea, pe un drum judetean. Desi era sosea si pe drept m-a obosit f.mult portiunea asta. Am fost depasit de vreo 3-4.
Ajuns in localitatea cu punctul de alimentare 3, Bazna, am urmat indicatiile de pe jos si am ajuns cu bine in curtea unei biserici unde era punctul de alimentare.

Am baut repede o sticla de jumate de apa, am luat niste glucoza si am fugit pe scari in jos.
S-a mai mers cam 1km prin oras apoi s-a intrat in padure si a urmat cea mai grea urcare din tot concursul. Am mers 70% din ea numai pe jos. Am mai fost depasit de 4-5 concurenti si aici. Nici pe picioare nu mai puteam sa merg asa bine. :(
Ajuns sus a urmat o portiune frumoasa de coborare prin padure.. putin tehnica as zice.
Dupa ce se termina padurea am intrat pe sosea in oras pe unde am mers vreo 2km pana la finish.
Am terminat pe locul 49 in 3:12h, la o ora si putin de castigator.. bine zic eu.

Am baut vreo 3 pahare de xenofit si un redbull, mi-am spalat bicicleta apoi am fost prin oras sa bagam niste benzina.
Un biker mai in varsta foarte captivat de eveniment

Ne-am intors, la ora 17 a fost festivitatea de premiere. Mi-am luat diploma de participare si o placuta metalica cu logo-ul maratonului si am plecat spre cazare. Pe drum ne-am intalnit cu cativa care atunci ajungeau la finish. Trecusera 6-7h de la start. :(

Hermannstadt Bike 2009

2009-06-14T23:28:00.004+03:00

Prima zi a concediului in Apuseni a inceput cu un concurs de XC in Sibiu unde am ajuns la 9:40min. Concursul s-a tinut intr-un parc unde am ajuns destul de usor multumita gps-ului :P M-am inscris si am facut cateva ture de incalzire. Traseul era f.frumos.. urcari imposibile, coborari super abrupte care se terminau jos cu un perete de beton inalt, treceri prin ape, sarituri pe trambuline, ce mai frumos traseul, nu ma gandeam ca poate sa iasa asa ceva intr-un parc.
Au fost 5 ture de 4km si ceva. Prima tura a fost destul de solicitanta, am reusit performanta sa nu cad, desi au cazut multi in jurul meu in diferite zone mai tehnice.

In a doua tura am facut pana la roata spate.. adica sfarsitul concursului pentru mine. Nu mi-am luat camera sa fac pana pentru ca stiam ca nu are rost pe un traseu asa scurt.. ma depaseau toti. Asa ca am impins la bicicleta jumate de tura pana la finish.

Am mai stat jumate de ora la umbra dar nemaiavand ce face am plecat in centrul Sibiului la o inghetata pe care nu am mancat-o ca a uitat ospatarul de mine. :)

La plimbare cu oaia prin parc? Nu.. era un caine.

Pe la ora 14 am plecat spre Apuseni.

Apuseni 2009

2009-06-14T20:58:00.027+03:00

Mult asteptatul concediu a inceput azi la ora 5:30 dimineata cand am plecat spre Apuseni, dar pana acolo aveam sa fac o oprire in Sibiu la un concurs de biciclete.

Despre concurs aici

Ziua I - 14.06.2009

Pe la ora 14 am plecat din Sibiu spre Apuseni. Aveam de facut 180km..azi noaptea m-am culcat la 1 si m-am trezit la 5, mai facusem 280km pana in Sibiu, am mai mers si ~6km la concurs... se simtea o mica oboseala.

Drumul pana in Alba Iulia a fost foarte bun.. lat, drept, putine localitati.

De aici spre Garda de Sus (la vreo 10km de Arieseni) unde suntem cazati a parut extrem de lung, nu mai era asa bine asfaltat ca pana aici, dar in schimb peisajele erau superbe.
Am ajuns pe la ora 17:30, am mancat si am tras un pui de somn de aproape 2h.

Foarte frumos aici.. peisaje superbe, liniste si... wireless :))

Maine incepem plimbarea prin zona.. ca sunt o gramada de obiective turistice de vizitat.

Ziua II - 15.06.2009

De dimineata am luat bicicletele si am pornit spre Ghetarul Scarisoara.

Vreo 5km de asfalt prin localitatea Garda de sus si 10km de urcat efectiv pe munte pe un drum forestier cu f.multe pietre.
Nu am putut ajunge pana sus ca era urcarea destul de grea si dupa 2-3km de urcat ne-am intors la cazare, am luat masina si am plecat spre Muzeul Avram Iancu, in localitatea cu acelasi nume.

Pana acolo am oprit la Dealul cu Melci si la Cascada Pisoaia.

Aici cresc biciclete in copaci :))

Muzeul Avram Iancu era inchis, am facut 2-3 poze de afara si am plecat inapoi spre Ghetarul de la Scarisoara.

Am urcat cu masina cu ~2km mai sus decat urcasem cu bicicletele si am lasat-o pe acolo ca era f.prost drumul si atingeam de jos. Am continuat restul drumului pe jos timp de vreo ora.

La ora 18 am ajuns la Pestera, tocmai cand se pregatea cel de acolo sa inchida. Ne-a bagat si pe noi sa vizitam..
Intrarea era in jos, pe niste scari f.abrupte. Cu cat coborai se facea din ce in ce mai frig, defapt e normal, doar era gheata si zapada jos. Inauntru erau 2 grade. La suprafata erau in jur de 25grade.

Cateva poze de pe drumul pana la Ghetar..
Am ajuns pe la 19:30 la masina si am coborat spre cazare. Am facut 100 si ceva de km cu masina, vreo 15km cu bicicletele si vreo 10-12km pe jos.

Ziua III - 16.06.2009

La 9 si ceva am plecat spre Beius sa bagam benzina. Este cel mai apropiat Petrom de unde stam, la 60-70km distanta. De aici vroiam sa ne ducem la Pestera Ursilor care era pe drumul pe care am venit, dar nu am intrat din prima ca sa alimentez intai. In Beius am observat ceva f.haios.. toti soferii mergeau extrem de lent. Nu exagerez daca zic ca toti mergeau cu 20-30km/h, chiar daca era strada libera. Tot aici am vazut un indicator catre o pestera... Meziad. Am luat-o pe drumul spre Pestera.. 20 si ceva de km.
Am ajuns la o interesctie cu un drum forestier. Mai erau 3km pana la Pestera.

Am intrat incet pe drumul ala.. nu era chiar asa rau cum ma asteptam. Am ajuns la o cabana unde nu era decat ghidul si 2 politisti care venisera la o bere (trecuse masina de politie pe langa noi pe drum) :))

Ghidul ne-a aratat pe unde sa o luam si ne-a zis sa o luam inainte pe jos (cu masina nu prea mergea) ca ne prinde el din urma. Am facut bucata aia de drum (1km cica) in vreo 20min, am ajuns la pestera.
Era superba.. cu o intrare impunatoare de ~20m inaltime. Ne-am invartit pe acolo, am facut poze, am stat la umbra, am inghetat ca era un curent de aer rece acolo si dupa vreo 30min vazand ca ghidul nu vine am zis sa plecam.

Pe drum ne-am intalnit cu el.. mai venea cu doi unguri. Ne-a dat lanterne ca nu puteai sa intri fara ca nu e luminata. Ne-a zis ca pestera e pe 5 nivele, noi am vizitat 2. Unul cica e inundat si altele sunt rezervatii, unde isi fac veacul nu stiu ce specie de lilieci.
Ne-a zis ghidul cand am inceput ca sa-i zicem la sfarsit sincer daca am mai vazut vreo pestera mai frumoasa decat asta. Credeam initial ca e el prea mandru cu pestera lui, dar la iesire a trebuit sa-i dam dreptate. Este pur si simplu superba, cea mai frumoasa din cate am vazut si in mare parte din cauza faptului ca este salbatica.. nu are nimic amenajat inauntru cu exceptia catorva scari (chiar nu se putea ajunge la anumite nivele fara ele). Fara lanternele care ni le-a dat ghidul nu vedeam mare lucru.. bezna totala.. lilieci care zboara pe langa tine din toate partile..
Ceva unic.. o stalactita curbata de curentii de aer care veneau de la nivelul in

Inauntru este si un pod natural cu o inaltime de 30 si ceva de metri. Este pur si simplu superb ca treci pe el apoi dupa 500m de mers ajungi pe sub el, la un nivel inferior. Am ajuns la intersectie cu un nivel unde e specia aia de lilieci. Nu e deschis publicului nivelul ala, dar venea un sunet infiorator de acolo facut de colonia de lilieci.

La final ne-am felicitat ca nu am plecat inainte si am prins ghidul.. pierdeam ceva deosebit.

Apoi am plecat la Pestera Ursilor. Asfaltul duce fix pana la intrarea in pestera.. in jurul pesterii numai tarabe cu suveniruri si prostii.. Era total opusa pana aici de Pestera Meziad. Inauntru la fel.. foarte comerciala, sincer nu prea mi-a placut.
Ca pestera era frumoasa.. o gramda de stalactite si stalgmite, multe oase de ursi. Se zice ca acum nu stiu cate milioane de ani erau 140 ursi adapostiti in pestera cand s-a surupat pamantul peste intrare si ei au ramas acolo si au murit. Am facut putine poze, pe furis ca n-am platit taxa foto. :)

Tot in localitatea cu Pestera Ursilor, Chiscau, se afla si Muzeul de etnografie Horea si Aurel Flutur. Accesul este liber.

La intoarcere am oprit la Groapa Ruginoasa. Am lasat masina la drum si am urcat timp de 40min pe un traseu prin padure. Destul de interesant fenomenul.

Cam atat pe ziua de azi... ne-a ajuns pentru astazi.. cam 200km cu masina si inca vreo 2 ore de mers pe jos spre obiective. Am ajuns la cazare unde ne astepta o masa delicoasa.

Ziua IV - 17.06.2009

A fost o zi de odihna.. am zis sa nu plecam nicaieri. Ne-am mutat de la cabana la o casuta.

Dar cum nu e genul meu sa stau sa lenevesc am plecat singur cu bicicleta spre cascada Varciorog.

Au fost ~9km de sosea pana in Arieseni de unde se continua pe un drum forestier 3.5km numai urcare.. defapt si cei 9km de sosea tot la deal au fost :)

Am alergat cat am putut - vroiam sa mai ma antrenez pentru un concurs care urma sa fie peste 3 zile la Medias :) Am facut 1:30h dus-intors.. adica vreo 23-24km dintre care 7 pe drum de munte. La intoarcere am zburat pe sosea.. am mers numai cu 40-50km/h cred ca era la vale.

Am ajuns ca porcu inapoi ca fusese noroi pe drumul forestier. Am facut un dus, am spalat si bicicleta apoi am facut pana de la concurusul de la Sibiu in apele Ariesului :)

Ziua V - 18.06.2009

Pentru ziua de azi aveam in plan un drum cu bicicletele. spre Ghetarul Vartop, Pestera lui Ionele, Coiba mare si Coiba mica.
Am plecat pe la 10 si ceva spre Pestera lui Ionele. 2-3km de sosea dupa care am luat-o pe un drum secundar de 1km spre pestera. Acolo nu era nimeni.

Am avut frontala la mine, am incercat sa intru, dar nu am putut sa urc spre intrare. Era roca umeda si nu aveam de ce sa ma prind. Am facut cateva poze si am luat-o spre Ghetarul Vartop care se mai cheama in zona Casa de Piatra.

Drumul forestier de circa 10km pe care l-am facut cu mmai multe pauze de hidratare si alimentare.

Pe drum am vazut un indicator spre Izbucul Tauz. Am luat-o singur prin padure la fuga sa vad despre ce este vorba. Am alergat vreo 5-10min.. cred ca la mers normal se faceau 20 si ceva minute. Izbucul asta era o balta de 10x10m langa o stanca. Nimic deosebit am zis, pana am citit pe o placuta care era pe o stanca de langa ca unul s-a inecat la adancimea de 80m in "balta" aia. Ulterior am citit ca este cel mai adanc din Romania si cica nu i s-ar fi gasit fundul pana acum.

Am continuat drumul spre Ghetarul Vartop.. era foarte cald si nu prea era umbra.

Ajunsi in satul Casa de Piatra unde trebuia sa fie ghetarul si cele doua coibe am prins din urma un grup de turisti care venisera pe jos. Am aflat de la niste localnici ca ghetarul este inchis pentru amenajare :( , asa ca ne-am dus spre Coiba mare.
Este o grota prin care trece apa pe sub munte si iese pe partea cealalata prin Coiba mica. Am explorat toate gaurile de pe acolo si am plecat. Pe cea mica n-am vizitat-o ca nici nu prea mai aveam chef si nici nu stiam unde era.

Drumul de intoarcere a fost mai usor deoarece era 80% coborare. Ne-am infruptat cu niste fragi pe drum si pe la ora 17 am ajuns la cazare.

Am facut ~30km numai cu bicicletele.

Ziua VI - 19.06.2009

Azi am plecat din Apuseni cu destinatia Medias unde urma sa particip sambata 20.06.2009 la Maratonul Medieval Medias 2009. Nu prea mi-a placut ca trebuie sa plec.. incepuse sa-mi placa zona, oamenii.. dar asta e viata.
Am facut o pauza de racorire in apele Ariesului (mare raul asta.. ne-a insotit de-a lungul a sute de kilometrii in excursia asta)

Primul obiectiv din ziua de azi era Salina Turda, pe care urma sa o vizitez a 2-a oara dupa ce mai fusesem aici si in 2007.

Palate tiganesti:

De aici am plecat la Obeliscul lui Mihai Viteazu.

Apoi am luat-o spre Cluj unde am vizitat putin centrul orasului si ne-am prins urechile in masinariile la care trebuie sa platesti parcarea :P

Plecati din Cluj am vrut sa trecem sa vedem Cheile Turzii. Eu aveam impresia ca sunt in localitatea Campia Turzii, dar m-am inselat si asa am facut cam 70km in plus cautandu-le. Erau in Turda. :(

Deja se facuse ora 19 si mai aveam de facut vreo 90km pana in Medias si nici nu stiam unde sa dormim, nu stiam unde se fac inscrierile pentru concurs..

Am ajuns destul de repede in Medias ca a fost liber, dar cam prost drumul. Am mers in centru, am gasit locul de unde urma sa se plece in maraton ziua urmatoare si m-am inscris. Defapt eram inscris pe net cu o saptamana in urma, asa ca decat mi-am ridicat numarul de concurs, o sapca, harta traseului si graficul.

Am iesit din oras pe drumul pe care venisem si dupa 4-5km am gasit o pensiune pe care o vazusem la sosire. Ne-am cazat aici. De la geam aveam vedere asupra Mediasului.

Ziua VII - 20.06.2009

Ne-am trezit pe la ora 8 si am plecat la Medias la concurs si ne-am intors seara.

Ziua VIII - 21.06.2009

Ultima zi din concediu. :( Pe la 10 am plecat cu destinatia Targu Mures. De aici am continuat drumul spre Brasov prin Sighisoara.
Urmarind un pui de ponei prin Bazna. Am facut cale intoarsa cand am vazut-o pe maicasa venind de dupa boscheti facand urat. Parea destul de agresiva si m-am retras decat sa ma trezesc jucat in.. copite.

Am vizitat cetatea Rupea, in localitatea cu acelasi nume, dupa care am pornit spre casa unde am ajuns pe la ora 19.

Si asta a fost povestea unui concediu superb de 8 zile